Sarbatori Fericite!

Se apropie Craciunul!!Cu aceasta ocazie va trimit o poza din Medias si doua din Sibiu si va urez la toti SARBATORI FERICITE!!, Cu drag, Vasile Suteu

sh55sh54sh56

Words Of Love, The Beatles

1-Picture 005-11-Picture 049-11-Picture 113-11-Picture 136-12-Picture 002-12-Picture 005-1-1-12-Picture 013-13-Picture 014-13-Picture 019-13-Picture 026-13-Picture 066-14-Picture 010-1

The Beatles – Words Of Love, un videoclip animat cu membrii trupei The Beatles, lansat recent în Marea Britanie (imagini inedite cu membrii formatiei). Informatie preluata de pe www.mediafax.ro

Si,… cateva fotografii din Cluj care vor intregi tabloul de iarna pe care doresc sa-l sugerez, acum in preajma Sarbatorilor de iarna. Cu drag,Tutu

La multi ani ! de Sfantul Nicolae

sh40

La multi ani ! celor cu numele de Nicolae : Fane Nicolae, Nicula Cornel

La multi ani Romania !

Flag_of_Romania

La multi ani Romania!

sh32sh33sh34sh35sh36sh37sh38sh39

Vasile Suteu+gasca la 60 ani

Toti sau aproape toti cei din generatia liceului Stephan Ludwig Roth 1972 , anul acesta am facut 60 ani. Asa ca prin sarbatorirea lui Vasile ne-am sarbatorit de fapt pe toti (asa cum se vede si in poze prin probarea bastonului -proprietar Vasile-de catre toti (pe femei nu le-am pus sa probeze bastonul caci ele sunt mai tinere).
Binenteles s-a lasat cu chef si cu vechile cantari din tinerete.A fost frumos mai ales ca noi nu ne simtim batrani (putin in varsta dar asta nu se pune, vezi poza de la nunta lui Cornel Nicula la 25 ani).
“LA MULTI ANI !” tuturor colegilor si colegelor -generatia 1972.
V-am pupat,
costica m.
sh24sh25sh26sh27sh28sh29sh30sh31sh32
Care dintre noi nu-si aminteste aceasta melodie ….de acum 46 ani?
Intr-o interpretare de exceptie, va rog sa o ascultati din nou.

..asa ca la 20 de ani!

IMG_3140IMG_3170IMG_3175IMG_3181IMG_3184IMG_3185IMG_3186IMG_3192IMG_3200IMG_3203IMG_3207P9210453

Fotografiile, asa cum au fost in postarea originala.In plus, Dreamer, Ozzy Osbourne, Black Sabbath

 

…asa ca la 20 de ani!

P9210453

….asa ca la 60 de ani, ca dupa vreo cateva pahare (tuica de la Mihai si pe urma vin-via DHL) ne simteam ca la 20 de ani, si da-i si canta (Mihai si Picu caci eu cu Dorin si Cornel-Vasile mai rupe si el ceva ca de aceea s-a inhaitat cu noi-nu avem voce).
In final a fost misto (pacat ca am fost trupa incompleta), dar la anul la 6…ani promitem sa nu ne mai imbatam si implicit sa facem si poze mai frumoase (am vrut sa zic mai sexy dar nu e cazul).
De fapt nici nu ne trebuie poze sexy, tot noi suntem, aceiasi de vreo 50 de ani de cand ne cunoastem si frumosi si destepti (mai mult frumosi).
V-am pupat,

Costica si,
toata gasca noastra cea fudula…

Hoinar prin Londra, august 2013

LONDRA aug 2013132LONDRA aug 2013158LONDRA aug 2013166LONDRA aug 2013204LONDRA aug 2013216LONDRA aug 2013562LONDRA aug 2013638LONDRA aug 2013008

 

Ciao, bella Italia !

Picture 121Picture 264Picture 283Picture 290Picture 399Picture 408Picture 412Picture 422Picture 428Picture 454Picture 482Picture 487Picture 491Picture 495Picture 512Picture 554Picture 566Picture 570Picture 811Picture 1412

7 zile, o vacanta in Italia, langa Siena. Foarte frumos, asa ca m-am hotarat sa impartasesc cu voi  “bucatele mici” din frumusetea locurilor vazute.Pe curand! Va pup pe toti, Tutu

“La multi ani!”, Dorin

Stephan_Ludwig_Roth-72

Draga Dorin, fostii colegi din promotia 1972 a Liceului Stephan Ludwig Roth, Medias, iti ureaza “LA MULTI ANI !” cu sanatate  si bucurii.

Sa ne revedem cu totii, cat de curand si cu bine!  Te pupam cu drag!

“Like-uri” (dati-mi si mie cateva…)

foto_parc_central

Pe pagina de Facebook a Asociatiei “Cluj 2021-Capitala Culturala Europeana” am 5 fotografii. Una dintre ele, spre satisfactia mea, este cover-ul paginii pentru o saptamana, o luna (nu stiu exact cat…). Urmatoarele 4 sunt in galeria de imagini  “Orasul”  (dupa cea pe care o vedeti aici) dar se pare, nu sunt atat de bine reprezentate prin preferintele vizitatorilor. Like!

As fi vrut sa scriu ceva despre varsta a treia , dar nu are rost. Ne incearca pe toti aceleasi “spaime”….bine stiute, simtite, gandite, …Printre cei care s-au pensionat ma numar si eu incepand cu luna mai. Asta este!

Ce departe ne sunt amintirile legate de adolescenta!…. Este greu si sa numeri anii…Va las, va doresc numai de bine in varsta a treia, dragi colegi. Pe curanad!

Vali,”La Multi Ani!”

La multi ani!

Draga Vali,

Iti uram “La multi ani!’ cu sanatate si bucurii alaturi de Felicia si Larisa, de cei dragi tie.

Tutu si Mary, colegii de liceu, cu drag.

Pe curand!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

PS : Imi este greu sa explic de ce se repeta melodiile in postari (ceva chestii tehnice…) dar Vali, sunt convins, le va aprecia pe astea doua.Este si stilul lui …

LA MULTI ANI

La multi ani tuturor colegi;or si colegelor care poarta frumoasele nume de Constantin si Elena ,din partea lui mihaibuninet.

sf_imparaticonstantinsielenasf_m_mc_dimitrie_71912800

La multi ani Dorina!

La multi ani Dorina!

“La multi ani !”  Dorina,

Cu ocazia zilei tale de nastere iti dorim sanatate si bucurii alaturi de cei dragi.

Colegii , cu drag.

Elvetia Elvetia 2 Elvetia 3 Elvetia 4 Elvetia 5 Elvetia 6 1 2

Dorina mi-a trimis zilele trecute cateva fotografii, pe care, cu ingaduinta ei, le voi posta sa le vedeti toti.

“Dragii mei,

Sa stiti ca nu v-am  uitat si nici nu as putea vreodata..pentru ca suneti parte din viata mea si impreuna am dat continut si sens acelor ani fabulosi ai adolscentii … ori de cate ori ma simteam depasita de obstacole , probleme de tot  felul..  ma retrageam in acel colt al mintii in care eram fericita si plina de sperante.

Am incercat sa reiau firul de unde l-am lasat..ultima intalnire a promotiei noastre pana in 60 de ani..nu este deloc usor sa pasim in aceasta varsata, dar timpul trece si la anumite intervale costiientizam , vrem sau nu, ca viata,chipul nostru si alte semne..sau semnale nu mai sunt cele cunoscute , ci altele, carora trebuie sa le facem fata.

De la 1 septembrie anul acesta  ma pensionez, eveniment caruia nu vreau sa-i dau prea mare amploare, desi am trecut printr-o serie de trairi introspective froidiene.. sunt inca sufleteste apta sa incep  sa raspund si altor provocari..asa ca iata-ma tot eu cea cunoscuta ..

 Va trimit cu drag aceste randuri, ca semn ca vreau sa ne pastram dialogul…

Am si cateva poze din saptamana petrecuta cu un proiect realizat impreuna cu elvetienii din Zurich. Oameni deosebiti si locuri frumoase …

Cu drag, Dorina”

Iubiti colegi si colege,

paste-ou

Desi anul acesta Sfintele Pasti ale noastre au sosit mult dupa cele ale catolicilor si protestantilor, semnificatia lor ramâne aceeasi: Bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Daca natura a reînviat dupa o iarna prea lunga, Învierea Domnului este gajul nemuririi sufletului nostru. De aici si responsabilitatea noastra si aici, pentru vesnicia care ne asteapta dupa ce calatoria noastra pamânteana se va încheia. Caci, prin tot ceea ce a facut El, tot ce a învatat, tot ceea ce I s-a întâmplat, a fost cu rost pentru noi. Tot pentru noi a si înviat, ca sa ne învete prin puterea exemplului Sau ca moartea nu este ultimul raspuns si ultima putere, ci ca exista înviere, ca si noi vom învia, ca nici împotriva noastra moartea nu poate nimic si ca ea poate fi desfiintata. Ea dispune, la vremea rânduita de Dumnezeu, doar de trupul nostru. Sufletul nostru ramâne însa pururea viu, pentru ca el este viata nemuritoare din suflarea nemuritoare a lui Dumnezeu. „Duhul da viata” (I Corinteni 15, 26), caci viata nu vine de la sine. Viata sufletului este de alta calitate decât aceea a trupului si ea va fi în stare, la învierea cea de obste, sa refaca si ceea ce s-a desfacut odata cu moartea întru cele din care a fost alcatuit, adica trupul, redându-ne în fata Dreptului Judecator, într-un chip care scapa întelegerii noastre acum, integritatea identitatii noastre pamântesti.

Invierea lui Hristos ne echilibreaza existenta, gândirea, speranta, comuniunea cu cei dragi, punând pe ambele talere ale balantei destinului nostru viata de aici si de dincolo, acum si în vecii vecilor. De aceea, primul cuvânt pe care l-a pronuntat Iisus dupa Inviere a fost „Bucurati-va!” (Matei 28,9). El a dat sens la toti si la toate. Inviind, le spune celor de atunci si noua de acum:”Eu sunt cu voi pâna la sfârsitul veacurilor” (Matei 28, 20). Prin urmare, nu mai sunteti singuri, si v-am dat voua viata vesnica si în veac nu veti pieri, si nimeni nu va va rapi din mâna mea (Ioan 10, 28).

Si tot El ne clarifica înca un adevar fundamental, prin Învierea Sa din morti: acela ca viata noastra aici, pe pamânt, are un rost limpede si ca nu este indiferent modul în care ne-o orânduim, stiind ca ea este urmata de viata de dincolo. Caci, daca exista înviere, si ea exista în mod indubitabil, atunci suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce facem. De aceea, mesajul de bucurie al Invierii este si unul al responsabilitatii noastre atât în ceea ce ne priveste pe noi, cât si pe semenii nostri. Lucrurile acestea le-au înteles greu chiar si Apostolii, si aceasta dupa ce au trebuit sa guste din cupa durerii de pe Golgota. Pentru noi acum e mai usor de înteles, cu o singura conditie: aceea sa si vrem acest lucru. Experienta de pe Golgota si Invierea ne sunt însa pururea un sprijin în acest demers al nostru.

Sunt convins ca toti va bucurati de acest praznic al sperantei si al iubirii supreme si doresc ca aceasta bucurie sa o împartasim cu totii în comuniunea Invierii. De aceea, va întâmpin cu îndemnul:

             „Veniti sa cantam

            Lui Hristos cel mort, Ce-i plans cu jale

            Ca femeile, ce mir au adus atunci,

             S’auzim cu ele: Bucurati-va!”

Hristos a înviat!

 

Cluj-Napoca                                                                                            Cu mult drag,

Sfintele Pasti, 2013                                                                             Ioan – Vasile Leb

Dragii mei

377721_473659872687998_369263363_nVa rog sa ma scuzati ca nu am mai scris de mult pe blog.La începutul lunii an fost internat doua saptâmani în spital pentru tratamentul pe care îl fac de doua ori pe an si acum sunt în recuperare.Adevarul e ca daca a trecut întâlnirea cu voi, parca nu mai are acelasi farmec.Cu toate astea sa stiti ca nu v-am uitat si,  mai ales când sunt evenimente legate de liceu va anunt si postez .Mâine de exemplu, la Traube, are loc o întâlnire a lui Vasile Padure cu invitatii lui si grupul MOTTO .Vasile era mai mic decât noi , dar cred ca vi-l amintiti din formatia scolii care ne distra la frumoasele reuniuni, la care au început si unele din iubirile noastre de adolescenti. Cam atâta astazi si sper sa scriu mai des, problema e ca am si doua bloguri si sunt si integrat în cercul boggerilor din oras. E o activitate care ma face sa mai uit durerile pe care le am si îmi aduce si unele satisfactii, una din ele a fost când am fost la Sibiu si am stat la masa  si am discutat cu domnul ambasador al Marii Britanii. Pentru cei care vor sa îmi vada activitatea ma gasesc pe FB  la mihaibuninet.

Despre statistici (sau, ce sa scri cand nu prea ai ce…)

A trecut o luna si nu avem nicio postare noua, nicio stire despre voi  ori de unde ar fi venit ea.Singurul semnal l-am primit de la Dorina, care, disperata, nu mai stia care este adresa blogului… 🙂

Am asteptat cateva zile in speranta ca va reveni printre cei care mai scriu, din cand in cand, pe blog…Dorina nu ne-a uitat, de asta sunt sigur, banuiesc ca este ocupata, asa ca mai asteptam putin…Personal, astept cu nerabdare  sa citesc ce ne va scrie.

In luna iunie, anul trecut, am avut cei mai multi cititori sa zic asa : 5.489 cu  un varf de 280 accesari in data de 23 iunie.

In februarie au fost doar 3.881 accesari cu o medie de 138/zi.

Va pun cateva fotografii cu Sala Multifunctionala de Sport a Municipiului Cluj-Napoca unde-mi continui proiectul (fotografii) inceput  de aproape doi ani si, doua melodii antrenante cu gandul la chefurile trecute si viitoare. Alte fotografii de-ale mele gasiti pe www.marwebdesign.net . Sa auzim de bine si, astept sincer si cu nerabdare vesti de la voi. Cu drag,Tutu.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

13 Picture 537 Picture 738 11 12 Picture 028 Picture 029 Picture 220 Picture 242 Picture 273 Picture 389 Picture 398

 

La Raul Sadului, cabana Nora

Sambata trecuta-26 ianuarie 2013-prin aranjamentul si stradania lui Picu si deoarece ni s-a facut dor de un chef (ca sa nu zic dor de o betie), ne-am intalnit  Vasile, Mihai, Picu, Mihai O, eu si binenteles jumatatile noastre la cabana NORA din Raul Sadului, la 30km de Sibiu.

Peisajul si atmosfera au fost de basm-ninsese chiar inainte cu o zi-asa ca tacamul era complet. Conditiile au fost excelente, pacat ca noi avem o varsta si nu mai putem sta ca in tinerete toata noaptea (pe la orele 23 patul te atrage ca un magnet si ajungi la concluzia ca mai este si a doua zi, nu ca in tinerete cand te gandeai doar la cheful respectiv).

Asa ca dupa pupaturile de rigoare inerente in momentul intalnirii (binenteles acompaniate de vocea si acordeonul lui Picu) si dupa cateva pahare pentru dezmortire-ca de, era iarna si ne era frig- am inceput toata gasca sa ne veselim -vorba cantecului-hai sa bem si sa ne veselim.

Si uite asa nici n-am simtit cand a trecut timpul.A doua zi cand am plecat deja ne gandeam cand o sa facem urmatorul chef-in formatie completa de data asta , deoarece acuma nu au putut veni toti.

Drept marturie postez si cateva poze (pozele au fost facute cand inca mai eram treji-deci nu dormeam).

V-am pupat, Costica M.

IMG_1756IMG_1757IMG_1786IMG_1798IMG_1807IMG_1814IMG_1823P1240128

Jurnal de calatorie : Mexic (II)

Aeromexico – Bagaje (4)
O alta mare surpriza a fost sa-mi gasesc valiza pe conveiorul din aeroport!  Ma obisnuisem cu ideea ca o sa stau in aceleasi haine cu care calatorisem cele trei saptamani intrucat in aeroportul din Mexico City a trebuit sa-mi recuperez valiza, sa trec cu ea pe la “inmigration” si “adohana” si apoi s-o depun pe o banda care nu parea sa duca undeva… Mai ales ca era singurul obiect care se deplasa pe acea banda iar cu “oficialii” nu prea puteai sa discuti altfel decat prin semne… In Mexico City trebuia sa schimb avionul pentru Monterrey. Acesta pleca de la alt terminal dar partea interesanta era ca trebuia recuperat bagajul si, cu tot harnasamentul cu care ai aterizat,  trebuia sa te prezinti in fata ofiterului de la imigrare.
Aveam intre avioane mai putin de doua ore iar aeroportul din Mexico City era plin ochi de parca toti emigrantii mexicani se intoarsera acasa. Cu scuzele de rigoare si cu parola “connection” (zbor in conexiune) am reusit sa ma strecor mai repede in fata reprezentantului autoritatii locale. Dupa drumuri intortocheate cu indicatii care pareau sa se termine neasteptat la un moment dat ca un parau in desert, inclusiv o calatorie cu “monorrail”, am ajuns la un alt terminal unde, spre deosebire de inghesuiala de la celalalt terminal, eram singurul calator. Avionul era anuntat la o anumita ora dar dupa un timp, fetele care erau imbracate in stewardeze ne-au facut semn sa ne suim in avion (intre timp se mai adunasera cativa calatori…).
Mi-am dat seama ca orarul afisat era pur orientativ! Mai mult, in avion, in zbor, la un moment dat am intrebat o alta fata, si ea in uniforma de stewardeza, cat mai e pana la destinatie? Am intrebat-o prin semne si folosind ceasul de la mana pe care i-am aratat miscarea aratatoarelor… A inteles intr-un sfarsit si am cazut amandoi de acord ca mai aveam “una hora”. N-am ajuns bine la loc ca pilotul a inceput sa faca anunturile de aterizare si mi-am dat seama ca urma sa facem o aterizare de urgenta! Mai ales ca, dupa ce avionul s-a oprit pe pista si s-au deschis usile, unii calatori nu prea parea a se grabi sa se dea jos, afunzandu-se mai bine in scaune si continuind conversatiile incepute cu personalul de bord… Astfel incat am intrebat si eu, idiot: “Monterrey?”. “Si, si” au dat din cap si atunci m-am hotarat sa cobor si eu… Si, pe banda, am descoperit si bagajul meu!!! Nu mai semana cu cel pe care l-am depus pe banda in Mexico, era pus intr-un sac de plastic si bandajat cu benzi de protectie, dar nu parea sa-si fi schimbat greutatea… Am dat jos ambalajul suplimentar (“un indicator de semnalizare pentru carteluri, ca sa recunoasca viitoarea victima”) si m-am dus spre iesire… Aici inca o intamplare simpatica, indicatoare pentru spatiul latin in care ne gaseam: banda transportoare de bagaje trecea din zona de incarcare in zona de unde calatorii isi recuperau valizele printr-o poarta. E prima data cand am vazut asa ceva, de regula sunt niste simple benzi de cauciuc atarnate ca usile de la tara in zilele de vara, ca sa nu intre mustele. Ca sa treaca bagajele evident inainte de pornirea benzii trebuie mai intai deschisa usa. La acea ora tarzie, se pare ca  manipulantul a apasat in ordine inversa butoanele de actiune a deschiderii usii respectiv a punerii benzii in miscare. S-a creat astfel o imbranceala in spatele usii care refuza sa lase valizele sa treaca si au trecut minute bune pana cand sa se inteleaga care era pricina pentru care bagajele calatorilor nu-si faceau aparitia. Opreste banda, da-o inapoi, deschide usa, reaseaza valizele etc. etc.

Limba universala (5)
Limba engleza, desi ne aflam la o aruncatura de bat de frontiera cu Statele Unite, pare sa prezinte inca multe secrete pentru populatia locala. Chiar cu personalul hotelului (altul decat cei de la receptie) pare sa am unele dificultati de comunicare. Ieri mi-am dat hainele la spalat si cf. programului anuntat, seara ar fi trebuit sa le gasesc in camera. Acum era a doua zi seara si ele inca nu si-au facut aparitia.
Mi-a batut la usa o comerista si am proftat de ocazie sa ma interesez de haine. Nici o sansa! Nu parea sa inteleaga despre ce vorbesc (si am vazut ceva filme spaniole in existenta mea astfel incat sa pot sa sper ca ma descurc la un nivel de minima suprvietuire; fals!). Am mai gasit o punga speciala pentru lenjerie de spalat in dulap, am aratat cum camasile si ciorapii mei aterizeaza de pe umeras in ea, si apoi cum punga, umflata de haine, se aseaza cuminte langa usa, asteptand sa fie preluata de camerista. Ceea ce si urma sa se petreaca in secundele urmatoare, punga luandu-si zborul spre “lavanderia”. Degeaba! Camerista se uita la mine siderata si nu parea sa-si dea seama ce voia gringo-ul asta cu miscari bizare. Totusi si-a pastrat cumpatul si a format numarul centralistei dupa care mi-a intins receptorul. I-am explicat acesteia in engleza despre ce era vorba. Centralista mi-a spus sa nu-mi fac nici o grija intrucat hainele vor ajunge in camera mea in aceasta  seara, intre 10 si 11. I-am spus ca era aproape 11 dar ea insista sa-mi spuna ca vor ajunge imediat dupa ce se va face ora 10. M-am resemnat intrucat timpurile verbelor in limba engleza nu parea sa aiba prea mare  importanta. In sfarsit, nu am adormit inainte ca aceesi camerista sa se intoarca cu rufele mele spalate, frumos impachetate pe caprarii sau puse pe umeras (camasile).

Papaya (6)
In prima zi, desi m-am culcat un pic dupa miezul noptii, m-am trezit un pic dupa pranz! A fost ce-a mai lunga noapte! Desi restaurantul avea program de breakfast extins, acesta se sfarsea totusi la ora 12. Nu mai puteam deci sa mananc. Privind resemnat pe geamul hotelului (putina abstinenta alimentara chiar prindea bine!) am observat ca peste drum se gasea ceva ce aducea foarte bine cu un mall! Trebuia doar sa traversezi strada! Oare cat de mare sa fie riscul ma gandeam avand in minte “ghidul turistic”?  Prima regula: “low profile”. Deci nu trebuia in nici un caz sa traversez pe la semafor. Asta m-ar fi identificat imediat in ochii bastinasilor ca fiind un gringo sau alt vest european indopat cu reguli de circulatie. Mi-am facut vant si gasind o pauza in circulatia duminicala nu foarte intensa totusi, am ajuns teafar pe celalalt trotuar, taramul fagaduintei pentru mine la fel ca si pentru conchistadorii aflati in cautarea Indiilor dupa traversarea Atlanticului. Evident traficul era ceva mai redus in acele vremuri si nu le radacta nimeni ghiduri de nici un fel…
Mall-ul era chiar un mall astfel incat, dupe ce-l patrunzi, iti trebuie oarecare perspicacitate in a identifica culoarea locala.
Pentru mine asta a fost reprezentata de tavitele de papaya de la sectiunea fructe din supermarket. Erau cubulete de papaya in niste caserole ca cele de la noi, asezate pe gheata ca sa le pastreze proaspete. Mi-am cumparat una, compromis acceptabil intre foamea pe care o aveam si resemnarea cu abstinenta. Am refacut calea intoarsa si in camera de hotel,  surpriza: papaya (stiam de ea doar din romanele de calatorii din copilarie) s-a dovedit a fi o alegere proasta sau ghinion. Mai degraba ghinion intrucat mirosul si gustul aduceau cu ceva de parca fructele au fost irigate inainte de recoltare cu titei. Oricum Golful Mexic cu zacamintele lui este aproape. Dar nu putea fi asta. Mai degraba, era un produs greu vandabil si desigur fructele se stricasera in tavita care astepta sa fie cumparata de vre-un turist “low profile” ca mine. Si avusesem o presimtire: desi frumos ambalata cu o folie transparenta, tavita nu prezenta nici un indiciu al datei ambalarii! Si la ei se  pare ca protectia consumatorilor are de lucru.
Eram gata sa arunc tavita, cu parere de rau pentru pesos-ii care-i cheltuisem! Nu era mai bine sa-mi fi cumparat niste mere? Macar despre astea m-as fi putut pronunta cu ceva mai multa expertiza. Inainte de  a arunca tavita la gunoi (incalcand una dintre poruncile hotelului si anume de a nu consuma alimente in camera) m-am decis sa mai fac o incercare: m-am reintors la supermarket si m-am dus de-a dreptul la standul cu fructe: acolo erau si fructe intregi,  proaspat culese intrucat livezile trebuiau sa fie in jurul orasului. Am luat un fruct de papaya in stare naturala (seamana oarecum cu un pepene galben de la noi) si l-am adulmecat profesional: acelasi miros!  Despre gust nu aveam cum sa stiu dar totusi m-am lamurit: acesta trebuie sa fie gustul si mirosul “naturel” al papayei! Am rasuflat usurat (pentru pesosii cheltuiti), m-am intors la hotel si dupa ce m-am mai si documentat pe Google despre multele binefaceri ale consumului de papaya, tavita a ramas doar ambalaj in mai putin de 10 min. Zilele urmatoare, la micul dejun, papaya se gasea regulat printre alte multe fructe exotice in oferta restaurantului astfel incat mi-am consolidat experienta gustativa. Pot doar sa remarc ca nu parea sa fie totusi intre fructele preferate ale celorlalti rezidenti din hotel.

Va imbratisez cu drag, pe toti colegii!
Mihai(ta)

Jurnal de calatorie : Mexic

Jucarii de sarbatori: Diferenta de fus (1)

Sunt in Mexic (Cemex) de cateva zile si voi sta trei saptamani, timp in care vom face planificarea tranzitiei pentru un proiect de externalizare (outsourcing). Deocamdata am multe necunoscute in ceea ce priveste aplicatiile de preluat – si clientul inca se dumireste, intrucat sunt utilizate de organizatii locale pe care le are in cele 14 tari din EMEA (Europa, Middle East si Africa) – zona geografica ce face obiectul contractului nostru    😉
Cele 8 ore diferenta de fus nu sunt usor de asimilat (o fi si varsta?) asa incat pe la 3…4 AM ora locala, sunt in picioare! E explicabil: cum te-ai simti in Romania cand te dai jos din pat la amiaza? “Puturos ordinar! La muncaaaaaaaa!”. Deseara avem un “meeting” cu clientu’ la un restaurant, sper ca tequila (obicei traditional pe aici, sa bei tequilla) sa ma ajute maine sa-mi mai adorm constiinta  🙂

Damir (un coleg din Croatia facand parte din boardul de certificari al regiunii EMEA)  a avut grija sa-mi trimita patru “pachete” (de certificare pentru profesia de Project Manager) sa le evaluez pana maine: un turc, un ceh, un polonez si un arab saudit, doi “experienced” si doi “expert”. Mi-a spus ca tot nu am altceva de facut in avion. Teoretic avea dreptate dar calatoria de 27 de ore (din casa in casa), trei avioane, 12 ore Paris-Mexico City, nu prea m-a indemnat la lectura… Nimic mai reconfortant in schimb sa certifici colegi la ceasurile mici ale diminetilor din Mexic!

Pregatiri sufletesti (2)

Plecarea a fost destul de intempestiva, in decurs de cateva zile am aflat ca trebuie sa plec si am si facut demersurile de plecare. Dupa care au aparut primele detalii: Monterrey face parte din zona cu control al deplasarilor pentru straini, plecarea trebuia avizata de seful de tara si responsabilul local de securitate. De fapt cu exceptia Mexico City si  Guadalajara, intreaga tara se afla in acest regim. Dupa ce mi-am facut rezervarea la avion si hotel, au inceput sa soseasca instructiunile de calatorie. Intr-un fisier (sa-i spunem “ghid turistic”), eram avertizati ca ne aflam intr-o zona cu potential ridicat de rapire in vederea obtinerii recompensei (extorcarea este un sport local) si deci eram sfatuiti sa afisam o atitudine “low profile”. Mai eram instruiti sa nu circulam cu mijloace de transport in comun, nici macar cu taxiurile oficiale, daca ne ratacim, sa nu cerem ajutorul cuiva care ne-ar putea identifica astfel ca suntem straini, sa nu apelam in nici un caz la politie intrucat e corupta sau timorata (vi se pare ca ati mai auzit asta candva?), in orice calatorie, pe jos sau intr-un vehicul, sa anticipam mereu variante de iesire dintr-o posibila ambuscada, etc. etc.
Pe telefonul de serviciu au inceput sa soseasca alertele cu evenimente recente in teritoriul vizitat (ex. 5 trupuri decapitate au fost descoperite la periferia capitalei mexicane, probabil o reglare de conturi intre carteluri?) iar la debarcarea in Mexico City am primit pe telefonul de servici o alerta de calatorie si de la ambasada noastra, odata cu numerele de telefon la care eram consiliat sa apelez pentru cazuri speciale.
Cum va imaginati, Mexicul mi s-a configurat ca o comoara nesfarsita de senzatii si aventura (poate si sub impresia “ghidului turistic” de mai sus?).

Aterizarea la Monterrey (3)

Am ajuns in Monterrey aproape de miezul noptii, cei cativa calatori care am fost in avion s-au risipit repede si eu nu gaseam pe nimeni care sa ma astepte… Am vrut sa sun la hotel dar cei trei cetateni (si cetatene) de la un birou de travel mi-au spus ca nu se ocupa de asa ceva… Mai era in aeroport un tip singuratic, la costum si cravata, care tinea resemnat in mana un semn care aducea cu o pagoda thailandeza stilizata sau un extras dintr-un verset din Coran, cum se vad pe peretii moscheilor. M-am indreptat spre el si atunci a indraznit sa spuna: “mister Popasu? mister Popasu” si sa-mi agite in fata semnul cu pricina.  (Logo-ul companiei, cele trei litere in grafia binecunoscuta, erau prohibite de la utilizarea in zona, fiind o invitatie la actiune directa pentru cei in lipsa de maruntis… Dar asta aveam sa aflu deabia in zilele urmatoare, de unde si explicatia pentru semnul conspirativ pe care mi-l agita in fata soferul). La privirea mea contrariata mi-a mai aratat un tabel in care figuram la pozitia a 2-a. Se parea ca asta e omu’ deci m-am lasat in grija lui, spunandu-mi ca daca e sa faca parte dintr-un cartel care se ocupa cu captura turistilor occidentali in vederea incasarii recompenselor de eliberare, sunt foarte bine organizati si informati si-si merita castigul! Mai putin instruiti lingvistic intrucat, pana la hotel, singurele cuvinte care le-am scos de la om au fost “non comprende”. Parca eu intelegeam mai multe?.

your flight (Copy)20121104_123522 (Copy)20121104_144656 (Copy)20121111_151827 (Copy)

Va imbratisez cu drag, pe toti colegii!
Mihai(ta)

La multi ani !

La-multi-ani

La multi ani !, dragi colegi

Mesaj de Craciun

Picture 1695

Iubiti colegi si colege,

Anul acesta se încheie, pentru o anumita parte din oameni, cu un gust amar întrucat calendarul maiasilor le spunea ca vine sfarsitul lumii iar aceste previziuni s-au dovedit a fi desarte. Altii, dimpotriva, s-au bucurat, caci gheseftul cu naivitatea le-a fost prosper. Între cele doua extreme se afla însa adevarul, singura cale echilibrata si reala pe care avem posibilitatea de a o urma. Este calea Pruncului din ieslea de la Betleem care, în fiecare an, vine sa ne reînnoiasca sufletele si sa ne daruiasca nadejdea si puterea de a înfrunta cu barbatie durerile, necazurile si multele piedici care se ivesc în calea noastra, dar si de a ne bucura de frumusetile lumii, de zambetul si ganguritul celor mici sau de a ne minuna de întelepciunea celor cu parul nins de neaua anilor. Caci Nasterea Domnului vine, ca întodeauna, cu o bogatie de semnificatii pe care, oricat de multe lucruri am spune, tot mai este loc pentru aprofundare. Una dintre aceste semnificatii a fost surprinsa magistral de catre Sfantul Maxim Marturisitorul cand spune ca Nasterea Domnului împarte istoria în doua: pana la Hristos si dupa Hristos (Raspunsuri catre Talasie, Filocalia, III, Sibiu, 1948, p. 69-75). Iar Sfantul Ioan Damaschin, la fel de inspirat, adauga spunand ca desi Eclesiastul (I, 9-10) spusese ca nu se mai întampla nimic nou sub soare, totusi, un eveniment nou sub soare a fost Întruparea Cuvantului. Acesta,  fiind Dumnezeu desavarsit, se face om desavarsit si savarseste cea mai mare noutate din toate noutatile, singurul sub Soare, prin care se arata puterea infinita a lui Dumnezeu. Caci ce poate fi mai mare decat ca Dumnezeu sa se faca om? Si Cuvantul s-a facut fara schimbare trup (Ioan 1, 14) din Duhul cel Sfant si din Maria Sfanta pururea Fecioara Nascatoare de Dumnezeu” (Dogmatica, trad. D. Fecioru, Bucuresti, 1938, p. 145). Importanta unica a Nasterii Domnului pentru umanitate consta în faptul ca, facandu-se Om, Fiul lui Dumnezeu afirma în modul cel mai desavarsit cu putinta valoarea omului.Caci Dumnezeu nu numai ca se adreseaza omului direct, nemijlocit, ci se face El Însusi si Om, fara a înceta sa fie Dumnezeu. În felul acesta prapastia dintre Dumnezeu si om este abolita.Eul dumnezeiesc se face si Eu uman si se face experiat de oameni ca un Tu nemijlocit.Dumnezeu afirma astfel cinstea nebanuita a umanitatii si destinul ei unic. Nasterea Domnului înseamna intrarea în istorie a lui Dumnezeu cel supratemporal, valorizand astfel istoria omului. Aceasta idee a fost exprimata cel mai potrivit de catre Parintele Staniloae, cand arata ca: „Valoarea timpului ca drum spre vesnicie a aratat-o însusi Dumnezeu asumand viata în timp, deci o vietuire trecatoare, în timp.Faptul ca Fiul lui Dumnezeu prin asumarea creatului a asumat timpul lui, a dat vietii noastre o valoare vesnica. Faptul întruparii Lui da celor savarsite de El în timp, dar si celor savarsite de noi, o semnificatie vesnica”(Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, p. 291). Si, mai departe, acelasi autor spune ca: „a fost suprema cinstire si înaltare pe care a adus-o Dumnezeu omului, facandu-se El însuti om si Frate cu omul”(p. 302). Acelasi lucru îl spusese cu mult înainte, Sfantul Ilarie din Pictavium (Poitiers), cand vorbeste despre întruparea Domnului: „Umilinta Sa este nobletea noastra, slabiciunea Lui este fericirea noastra” (De Trinitate, II, 25, P.L. X, 10, 67 A). Prin urmare, vesnicia pe care El ne-a daruit-o este gajul nostru pentru nadejdea ca nu se termina totul aici si ca întreaga noastra viata trebuie sa se adape de la izvorul vietii si valorii vesnice. Sa nu fim niciodata deznadajduiti caci El este pururea cu noi si pe masura fiecaruia, dandu-ne ajutor chiar si atunci cand avem impresia ca suntem parasiti. El este prezent si pentru cei mici si pentru cei mari. Colindele noastre sunt extrem de graitoare pentru aceasta. Caci, desi Îl întalnim „Mititel înfasetel, În scutec de bumbacel”, tot astazi „Vine Craciun cel Batran”, smnificand, de fapt, vesnicia si atotputernicia Lui. El cuprinde Totul. Si toate se bucura de venirea lui, oamenii de pe pamant, dar si îngerii în ceruri. De Nasterea Lui, însa, cerul si pamantul se bucura împreuna, cele vazute si cele nevazute Îi canta în staulul înghetat, sub privirea blanda si linistita a dobitoacelor. Si ele au simtit ca a venit acolo Soarele Dreptatii, cel care lumineaza toate. De aceea, cu bucurie cantam cu totii „Praznic luminos, Stralucit, Frumos, Astazi ne-a sosit, Si ne-a-veselit, Ca Mantuitorul si Izbavitorul, Cu trup S-a nascut, Cu trup S-a nascut”.     

Si tot de aceea, am un singur îndemn pentru toti: Bucurati-va!

Întru multi si fericiti ani!  

Cu drag,

Vasile Leb

Cluj-Napoca 22.12.2012

“La multi ani” Felicia !

In preajma sarbatorilor de iarna si cu ocazia zilei tale de nastere iti dorim sanatate si bucurii alaturi de Vali si draga ta nepotica, Larisa, un “Craciun Fericit” si un an nou bun.

“La Multi Ani” Felicia !

La multi ani!

Te pupam cu drag, Tutu si Mary

Picture 174Picture 203Picture 204Picture 209

Kuroshio Sea

Marturisesc ca-mi place videoclipul, l-am mai pus odata…Urmariti-l si veti simti efectul imediat…Oricum se apropie Sarbatorile de iarna si avem nevoie de liniste, etc….

“Medalioane de teologi clujeni I : Alexandru Filipescu” de pr.prof.Ioan-Vasile Leb

Vineri, 7 decembrie 2012, la Facultatea de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii Babes-Bolyai Cluj-Napoca a avut loc in cadrul Saptamanii Facultatii Ortodoxe 3-7 decembrie 2012 prezentarea “Medalioane de teologi clujeni I : Alexandru Filipascu” sustinuta de Pr.prof. Ioan-Vasile Leb, coordonatori Pr.prof. Vasile Stanciu-decan si Pr.lect. Cristian Sonea-prodecan.Printre invitati s-au numarat : Pr.prof.Alexandru Moraru si Pr.conf.Dorel Man, studenti ai facultatii.

„Se stie ca tavalugului comunist i-au cazut jertfa oameni din toate categoriile sociale, ale caror numar inca nu se cunoaste si, poate, nu se vor cunoaste niciodata in intregime. Doar bunul Dumnezeu ii stie pe toti, pe fiecare cu muncile si locurile prin care a trecut. Numele lor s-a incercat a se strânge in acel Martirologiu care inca nu este complet. Efortul este laudabil si trebuie sustinut in continuare pentru a fi completat.

In rândurile celor cazuti atunci se numara si Alexandru Filipascu, fost profesor de Istoria Bisericii Române la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj, care purta atunci titlul de Academia Teologica Ortodoxa. Originar din Maramuresul istoric, pe care l-a iubit din toata fiinta sa, Alexandru Filipascu s-a nascut la 20 aprilie 1902, in Petrova, de pe valea Viseului, comuna cu traditii vechi si bine pastrate. Inca din vechime se aminteste existenta aici a unei parohii românesti, iar despre bisericuta din lemn se crede ca dateaza din anul 1670. Nu putini au fost barbatii cu care Petrova se mândreste pâna astazi. Intre acestia merita amintiti vicecomitii Ioan (1508-1519), Paul (1544), Petru (1548-1558), pretorul Nicolae, pasionat colectionar de poezie populara, Stefan Serafim, episcop al Maramuresului intre anii 1711-1720, colonelul Petrovan, erou la razboiul de independenta (1877), Dr. George Bilascu, intemeietorul invatamântului stomatologic din România, ori judecatori sau avocati ca G. Filipciuc, Dr. V. Filipciuc ori Dr. Gavrila Iuga. Alexandru Filipascu insusi se va inscrie, ca istoric si genealogist, in rândul marilor barbati care au cercetat trecutul familiilor de nobili români ai acestor meleaguri, alaturi de Gheorghe Petrovai (Petrovay) de Petrova (1845-1917) si de Ioan Mihaly de Apsa (1844-1914). Alexandru era al saptelea copil al lui Gavrila Filipciuc si al „jupânesei” Ioana n. Pârja (1867-1930), familie de vaza in Petrova.

Alexandru a facut studiile primare la Petrova, iar studiile secundare la Liceele din Sighet si Beius. Studiile superioare le-a urmat la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma si la Facultatea de Teologie Ioan Cazimir din Lemberg-Lwow (pe atunci in Polonia), unde si-a luat doctoratul in anul 1928 si dupa examene serioase sustinute la Universitatile din Viena si München. In anul 1929 devine preot, hirotonit de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu.

Cariera sa didactica, de profesor de Religie in invatamântul secundar mai intâi, si-a inceput-o la 1 septembrie 1923, la Gimnaziile din Zalau (1923-1925) si Viseul de Sus (1925-1928), continuând la Liceele din Sighet (1928-1940, aici din 1930 ca titular, iar din 1925 ca profesor definitiv). Sub aspect bisericesc, in anul 1929 a fost hirotonit preot de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, iar din 1939 numit protopop al Parohiei Greco-Catolice din Sighet, ales membru, apoi secretar al AGRU, din Sighetul Marmatiei.

In urma Dictatului de la Viena, din 30 Augusr 1940, a fost nevoit sa se refigieze la Alba Iulia, unde a functionat ca profesor de liceu (1940-1941) si apoi la Sibiu, la Liceul „Gheorghe Lazar” (1941-1945). Din 1943, a fost asistent la Centrul de Studii si Cercetari privitoare la Transilvania, alaturi de Silviu Dragomir (director), David Prodan, Mihail P. Dan, Stefan Pascu s.a. A colaborat la diferite ziare si reviste, ca:  „Mesesul” din Zalau, „Maramuresul” din Sighet, la „Duminica” din Sighet si la Universul” de la Bucuresti. In 1934 a fondat ziarul Ecoul Maramuresului, pe care l-a si condus pâna in anul 1935. Era si membru al Asociatiei de Prietenie Româno-Cehoslovace. Pentru scurt timp a facut si politica, in cadrul Partidul National Taranesc (1929-1931), ceea ce-i va atrage acuze si persecutii din partea viitorului regim comunist. In anul 1948 a fost „epurat” de la Centrul de Studii si Cercetari Transilvane din Cluj si numit profesor la Institutul Teologic  Ortodox din Cluj-Napoca. Pe atunci inspector la Ministerul Cultelor era Gheorghe Stanescu, profesor la institutul clujean. Revenit la Ortodoxie, Alexandru Filipascu a functionat aici pâna la 16 august 1952 când a fost ridicat si dus la canal unde a murit in Colonia de munca de la Valea Neagra-Constanta,  calcat de un tractor sau buldozer (la 20 decembrie 1952), fara a i se cunoaste cu exactitate mormântul.

Din lucrarile sale amintim: Roma si frumusetile ei, Tiparul Institutului Grafic si Editor „Luceafarul”, Zalau, 1925; Adevarul istoric al Genezei, Tipografia si Litografia Româneasca, Oradea, 1930; Revizionismul maghiar si drepturile noastre asupra Daciei, Editura si Tipografia Asociatiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramures, Sighet, 1936; Istoria Maramuresului, Tipografia Ziarului „Universul”, Bucuresti, 1940, 270 p. + h; Reforma invatamântului secundar si studiul religiei, in „Timpul” (Bucuresti), 1941, nr. 1721; Contributiuni documentare la administrarea Maramuresului sub regimul maghiar, in „Transilvania” (Sibiu), 1942, 73, nr. 7-8; Eroul Popa Lupu din Borsa. 225 ani de la nimicirea tatarilor, in „Tara” (Sibiu), 1942, nr. 394-396; Instrainarea unor familii si averi maramuresene prin incuscrirea cu strainii, in „Transilvania” (Sibiu), 1942, 73, nr. 10, p. 742-756; O impietate nationala, in „Tara” (Sibiu), 1942, nr. 383; reproducere in „Viata” (Bucuresti), nr. din 14 august 1942; De la românii din Maramures. Oameni, locuri, cântece, Editura Asociatiunii „Astra”, Sibiu, 1943, 87 p. (Biblioteca Populara ASTRA); Descrierea intâmplarilor de la inceputul revolutiei din anul 1848 si 1849 in Protopresbiteratul Halmagiului , in „Transilvania” (Sibiu), 1943, 74, nr. 1, p. 44-61; Protopopul Ioan Fodoru si urmasii sai, in „Transilvania” (Sibiu), 1943, 74, nr. 9-10; Din suferintele noastre, in „România Noua” (Sibiu), 1944, nr. 22 si 25 octombrie; Inceputurile ASTREI in Maramures, in „Transilvania” (Sibiu), 1944, 75, nr. 2, p. 163-169; Le Maramures, Centrul de Studii si Cercetari privitoare la Transilvania, Sibiu, Tip. „Cartea Româneasca din Cluj”, 1944, 52 p. + 1 h. (Bibliotheca Rerum Transsilvaniae X); Legaturile Maramuresului cu Nasaudul, in „Plaiuri Nasaudene” (Bucuresti), 1944, 2, nr. 20-21; Luptatorul maramuresan Dr. Vasile Filipciuc , in „Transilvania” (Sibiu), 1944, 75, nr. 10-12, p. 839-852; si Extras, Sibiu, Tip. Dacia Traiana, 1944, 16 p.; Monografia Comunei Bârsana , in „Plaiuri Nasaudene” (Bucuresti), 1944, 2, nr. 22-24, p. 5; Sfârsitul stapânirii unguresti in Transilvania de Nord, in „România Noua” (Sibiu), 1944, nr. din 26 octombrie; Sovinismul unguresc, in „România Noua” (Sibiu), 1944, nr. 17 si 19 noiembrie; Voievodatul Maramuresului, originea, structura si tendintele lui, Tipografia „Astra Culturala”, Sibiu, 1945, 32 p.; Maramuresul. Traducerea: Vasile Gogea. Bio-bibliografia si selectia reperelor critice: Echim Vancea, Sighetul Marmatiei, Editura „Echim”, 2002, 83 p.; Patronime maramuresene. Genealogia Familiei de Dolha si Petrova (Nobili maramureseni urmasi ai Dacilor Liberi). Editie ingrijita si postfata de Livia Piso-Filipascu. Cuvânt inainte de prof. univ. dr. Ion-Aurel Pop, Bucuresti, Editura Albatros, 2003, 279 p.; Enciclopedia familiilor nobile maramuresene de origine româna. Editie ingrijita de Ion si Livia Piso, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2006, 288 p. + il.” (Pr. prof. Ioan-Vasile Leb)