Liceul Stephan Ludwig Roth, Medias

A fost odata un baiat pe nume Medianul, care mai avea doi frati, el fiind cel din mijloc.Era un baiat inalt si frumos, dar incapatanat si indarjit in tot ce facea.Fratele mai mare,Primul, fusese trimis la scoala, pentru ca era silitor si foarte bun la invatatura.In el se pusesera mari sperante, iar ceilalti doi au ramas pe acasa sa ajute in gospodarie.
Mezinul era un baiat lipicios si iubit de parinti, care-l cocoloseau cu de toate, pe cand Medianul trebuia sa asude din greu si sa castige painea pentru toti.Si, ca intotdeauna in asemenea situatii , era mereu luat la rost de parinti.In schimb vecinii, cunostintele si prietenii il iubeau.El le dadea totdeauna binete si isi gasea timp sa le dea o mana de ajutor.
Fratele mai mare ajunse seful garzii personale a imparatului.Fiind ocupat pana peste cap cu slujba, uita de fratii lui, de parinti si de gospodarie. Apoi parintii au murit si au lasat toata averea mezinului, care s-a si apucat s-o cheltuiasca prin petreceri, cu tot felul de prieteni de-o noapte. Acum greul iar cazuse pe Median. Si-a inmormantat parintii si le-a tinut toate ritualurile crestinesti.Apoi, vazand ca fratele cel mic risipeste si vinde pamantul bogat si animalele de pe langa casa, si-a facut cruce, si-a luat cu el un topor, o piatra de ascutit, o cana de fier, niste paine cu branza si a plecat plangand in lume. Urca dealuri si cobori vai, merse prin locuri uscate, apoi impadurite, prin mlastini, peste paraie, peste rauri si fluvii pana ajunse intr-o poienita.
Gasi intr-o scorbura niste oua de pasare pe care le fierse, manca niste afine dintr-un tufis bogat si se intinse la umbra unui stejar printre miile de flori bogat colorate si frumos mirositoare.
Nici nu atipise bine ca se auzi un zgomot usor si in poiana isi facura aparitia trei zane care-l vazura pe Median intins pe jos si-l placura.Zanele aveau puteri magice.Vazand inima buna a Medianului si-au propus sa-l ajute la greu, fara ca acesta sa stie.Razand, mangaindu-l, i-au pus pe deget un inel si i-au spus prin vis ca de cate ori are nevoie de ceva trebuie sa-ntoarca inelul, dar niciodata sa nu doreasca raul cuiva, caci inelul isi va pierde din vraja. De altfel Medianul simtise pe propria piele rautatea si ipocrizia semenilor lui, dar acestea nu-i atinsesera inima si a reusit sa-si pastreze sufletul curat. Nici nu era razbunator din fire, caci gandul lui era ” cum o vrea Dumnezeu”. Si Dumnezeu ii trimisese in cale zanele cu inelul. Zanele i-au mai spus Medianului :
-Imediat dupa padurea asta vei vedea un rau si o vale cum n-ai mai vazut. In mijloc este o cetate cu ziduri inalte. Acolo s-au pus niste talhari care conduc dupa bunul lor plac. Nimneni n-are voie sa intre si sa stea in cetate fara stirea lor.
-Du-te, doboara-i si elibereaza-i pe localnici de chinul birurilor, impozitelor si al legilor rele.
-Bine, raspunse Medianul, dar eu am dorit sa ajung mai departe si nu sunt decat la jumatatea drumului. Si nici nu stiu sa ma lupt.
-Du-te, te rugam, e suficient sa-ti rotesti inelul si in mana ta va aparea o sabie fermecata cu care vei zdrobi dusmanul.
Medianul era simplu si modest, asa ca s-a gandit sa se inconjoare de niste voinici, apoi sa-si puna sabia in slujba cetatenilor. Roti inelul si ceru o ceata de voinici.
Primul fu Darlos , o frumusete de barbat cu parul lung, galben, cu ochii albastri si o fata neteda, alba, avand un aer de opil mic, nevinovat dar inselator.Era in stare sa puna o armata pe fuga fara sa clipeasca.
Apoi a venit Mosna, cu ochii negri, brunet, micut de statura, dar foarte iute.El intelegea limba animalelor si a pasarilor.Ighis era un batran vrajitor cu barba. Aducea si trimitea ploaia acolo unde voia. tarnav era al patrulea, neindemantic si nepriceput, dar un suflet bun si mare. Avea asupra lui mantia invizibila. Cine si-o punea devenea invizibil si putea ajunge unde voia. Bratei era omul padurii, avea ochii verzi,pletele verzi si era meste mare in plante si buruieni de leaac. Atel si Smig devenisera apropiati.Erau toata ziua impreuna.Unul lua lucrurile in serios, celalalt le gasea de ras.Impreuna se pricepeau bine sa obtina informatii de la vreun dusman capturat.Mai apoi veni Blajel, viclean si mester in vorbe de duh.Cunostea o gramada de cantece si stia sa iasa din orice incurcatura. Bazna era o fata inalta, cu ochii capriu si parul tuns baieteste.Calarea mai bine decat un barbat, stia sa panseze, sa vorbeasca frumos cu cei bolnavi, punand pe picioare luptatorii raniti ce erau cu un picior in groapa. Mana ei vindeca orice rana. Bratei si Ibasfalau erau mandri, scumpi la vorba, greoi dar voinici. Cand intrau in lupta cu buzduganele, vrasmasii cadeau ca pleava.
Dupa ce-si cunoscu Medianul voinicii, zanele ii intarira spiritul si deveni mai increzator in fortele lui, iar sabia magica ii dadea puteri mai mari decat ale oricui. Toti calareau niste cai uriasi negri, numai al medianului era alb ca zapada si avea un corn in frunte, semn al victoriei stapanului sau impotriva oricaror vrajmasi.
Acum, cand erau toti, Medianul porni un atac fulgerator asupra cetatii, o elibera si ii scapa pe localnici de asupritori.Oamenii cetatii ii multumira si-l alesera conducatorul cetatii.
Medianul era un om bun.Legile lui erau simple si drepte si nu o data avocati lacomi sau judecatori nedrepti au fost dati jos de pe locurile lor. Hotii, mincinosii, lenesii plecara putin cate putin din cetate. Nu gaseai oameni fara capatai. Toti erau muncitori, iar in vremea lui mestesugurile erau la mare cinste.
Cetatea isi lua numele de Medias, fiind invidiata si bogata, o adevarata stea intre cetati.
Voinicilor lui, Medianul le dadu la fiecare o bucata de pamant cu paduri si toti s-au asezat intemeind adevarate cetati cu oameni gospodari si harnici.
Medianul a trait mult. A avut o droaie de copii, care au ajuns fruntasii breslelor locale si luptatori de temut impotriva vrajmasului.
Dupa moartea medianului zanele cica au luat sabia fermecata si au dus-o in lumea lor ca sa-i ajute si pe alti napastuiti, nemultumiti de nedreptatea legilor unor conducatori rai si lacomi. Inelul fermecat se zice ca a fost ingropat intr-unul din zidurile cetatii si din aceasta cauza Mediasul este un oras binecuvantat.
Legende mediesene, LAURENTIU OPREA, 2009

Vedeti cateva dintre fotografiile mele pe www.chevalet-shop.ro (provizoriu)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

, 1966