Liceul Stephan Ludwig Roth, Medias

Jucarii de sarbatori: Diferenta de fus (1)

Sunt in Mexic (Cemex) de cateva zile si voi sta trei saptamani, timp in care vom face planificarea tranzitiei pentru un proiect de externalizare (outsourcing). Deocamdata am multe necunoscute in ceea ce priveste aplicatiile de preluat – si clientul inca se dumireste, intrucat sunt utilizate de organizatii locale pe care le are in cele 14 tari din EMEA (Europa, Middle East si Africa) – zona geografica ce face obiectul contractului nostru    😉
Cele 8 ore diferenta de fus nu sunt usor de asimilat (o fi si varsta?) asa incat pe la 3…4 AM ora locala, sunt in picioare! E explicabil: cum te-ai simti in Romania cand te dai jos din pat la amiaza? “Puturos ordinar! La muncaaaaaaaa!”. Deseara avem un “meeting” cu clientu’ la un restaurant, sper ca tequila (obicei traditional pe aici, sa bei tequilla) sa ma ajute maine sa-mi mai adorm constiinta  🙂

Damir (un coleg din Croatia facand parte din boardul de certificari al regiunii EMEA)  a avut grija sa-mi trimita patru “pachete” (de certificare pentru profesia de Project Manager) sa le evaluez pana maine: un turc, un ceh, un polonez si un arab saudit, doi “experienced” si doi “expert”. Mi-a spus ca tot nu am altceva de facut in avion. Teoretic avea dreptate dar calatoria de 27 de ore (din casa in casa), trei avioane, 12 ore Paris-Mexico City, nu prea m-a indemnat la lectura… Nimic mai reconfortant in schimb sa certifici colegi la ceasurile mici ale diminetilor din Mexic!

Pregatiri sufletesti (2)

Plecarea a fost destul de intempestiva, in decurs de cateva zile am aflat ca trebuie sa plec si am si facut demersurile de plecare. Dupa care au aparut primele detalii: Monterrey face parte din zona cu control al deplasarilor pentru straini, plecarea trebuia avizata de seful de tara si responsabilul local de securitate. De fapt cu exceptia Mexico City si  Guadalajara, intreaga tara se afla in acest regim. Dupa ce mi-am facut rezervarea la avion si hotel, au inceput sa soseasca instructiunile de calatorie. Intr-un fisier (sa-i spunem “ghid turistic”), eram avertizati ca ne aflam intr-o zona cu potential ridicat de rapire in vederea obtinerii recompensei (extorcarea este un sport local) si deci eram sfatuiti sa afisam o atitudine “low profile”. Mai eram instruiti sa nu circulam cu mijloace de transport in comun, nici macar cu taxiurile oficiale, daca ne ratacim, sa nu cerem ajutorul cuiva care ne-ar putea identifica astfel ca suntem straini, sa nu apelam in nici un caz la politie intrucat e corupta sau timorata (vi se pare ca ati mai auzit asta candva?), in orice calatorie, pe jos sau intr-un vehicul, sa anticipam mereu variante de iesire dintr-o posibila ambuscada, etc. etc.
Pe telefonul de serviciu au inceput sa soseasca alertele cu evenimente recente in teritoriul vizitat (ex. 5 trupuri decapitate au fost descoperite la periferia capitalei mexicane, probabil o reglare de conturi intre carteluri?) iar la debarcarea in Mexico City am primit pe telefonul de servici o alerta de calatorie si de la ambasada noastra, odata cu numerele de telefon la care eram consiliat sa apelez pentru cazuri speciale.
Cum va imaginati, Mexicul mi s-a configurat ca o comoara nesfarsita de senzatii si aventura (poate si sub impresia “ghidului turistic” de mai sus?).

Aterizarea la Monterrey (3)

Am ajuns in Monterrey aproape de miezul noptii, cei cativa calatori care am fost in avion s-au risipit repede si eu nu gaseam pe nimeni care sa ma astepte… Am vrut sa sun la hotel dar cei trei cetateni (si cetatene) de la un birou de travel mi-au spus ca nu se ocupa de asa ceva… Mai era in aeroport un tip singuratic, la costum si cravata, care tinea resemnat in mana un semn care aducea cu o pagoda thailandeza stilizata sau un extras dintr-un verset din Coran, cum se vad pe peretii moscheilor. M-am indreptat spre el si atunci a indraznit sa spuna: “mister Popasu? mister Popasu” si sa-mi agite in fata semnul cu pricina.  (Logo-ul companiei, cele trei litere in grafia binecunoscuta, erau prohibite de la utilizarea in zona, fiind o invitatie la actiune directa pentru cei in lipsa de maruntis… Dar asta aveam sa aflu deabia in zilele urmatoare, de unde si explicatia pentru semnul conspirativ pe care mi-l agita in fata soferul). La privirea mea contrariata mi-a mai aratat un tabel in care figuram la pozitia a 2-a. Se parea ca asta e omu’ deci m-am lasat in grija lui, spunandu-mi ca daca e sa faca parte dintr-un cartel care se ocupa cu captura turistilor occidentali in vederea incasarii recompenselor de eliberare, sunt foarte bine organizati si informati si-si merita castigul! Mai putin instruiti lingvistic intrucat, pana la hotel, singurele cuvinte care le-am scos de la om au fost “non comprende”. Parca eu intelegeam mai multe?.

Va imbratisez cu drag, pe toti colegii!
Mihai(ta)