Manastirea Nicula

“Manastirea Nicula este cunoscuta ca unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale din spatiul romanesc – 1552; scoala pentru „grija sufletelor si învatatura pruncilor” – 1659; centru de spiritualitate si cultura prin: Icoana facatoare de minuni, pelerinaj si pictura pe sticla – 1699.

În anul 1326, Nicula era o padure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumuta numele sau padurii, satului si manastirii. Prima marturie istorica ce atesta asezarea monahala este legata de prezenta unei biserici de lemn, stil maramuresan, cu hramul „Sfanta Treime”, datata 1552. Între 1712-1714 biserica se reînnoieste, dar va cadea prada unui incendiu în 1973, fiind înlocuita cu o biserica de lemn, datand din secolul XVII, stramutata aici din catunul Nasal – Fanate.

La 1659 este nu numai chinovie monahala, ci si scoala „împarateasca” unde învatau copiii din satele dimprejurul manastirii, calugarilor revenindu-le si misiunea de dascali.

Începand cu 15 februarie 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei, pictata de preotul ortodox Luca din Iclod în anul 1681, avea sa planga timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce vor avea loc în jurul anului 1700, atat pentru viata monahala, cat mai ales pentru întreaga Ortodoxie romaneasca din Transilvania. Din acest moment Maica Domnului va deveni nadejdea izbavirii din robie, boli si nevoi, credinciosii obisnuindu-se a veni în pelerinaj, an de an, pe jos, cu prapuri, cantand: „Am venit Maicuta sa ne mai vedem, sa-ti spunem necazul care-l mai avem!”

Plangerea icoanei va da nastere picturii pe sticla, mestesug calugaresc învatat si de sateni, Nicula devenind astfel prima scoala de acest fel din tara noastra. Aceasta traditie este pastrata si astazi cu sfintenie de catre monahi, adaugand si pe cea a picturii bizantine pe lemn.

Biserica de zid s-a construit în perioada 1875-1879-1905, iar pictura interioara s-a realizat în tempera de prof. Vasile Pascu în 1961. Iconostasul care o împodobeste este sculptat în lemn de tei de Samuil Kerestesiu din Tasnad la 1938 si are în centru Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solara, iconostasul este unicat si de o rara frumusete.

Staretia a fost construita între 1978 – 1989. Ea adaposteste un paraclis cu hramul „Sfantul Ierarh Nicolae” si o importanta colectie de icoane vechi, pictate pe sticla si pe lemn, precum si o colectie de carti vechi de cult printre care si „Cazania” mitropolitului Varlaam, tiparita în anul 1643.

Anul 2001 marcheaza istoric Manastirea Nicula prin interventia Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului, care rectitoreste asezamantul monahal, reorganizandu-l urbanistic si, împreuna cu obstea calugareasca, demarand constructia de noi edificii: Biserica, Casa de creatie, Centru de studii patristice, Corp administrativ, Arhondaric si Clopotnita. S-a reusit, pana în prezent, edificarea Casei de creatie, ce cuprinde resedinta arhiepiscopului, biblioteca si atelierul de pictura. Biserica manastirii este în faza de finisaj, atat la lucrarile interioare cat si exterioare, de asemenea si Centrul de studii patristice.

Obstea de monahi, treizeci la numar, se nevoieste cu timp si fara timp, prin rugaciune si munca, asemeni Maicii Sfinte, întru chemarea Mantuitorului Hristos: „Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze!”  (www.manastireanicula.ro)

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.