December 23rd, 2012 
design 
Iubiti colegi si colege,
Anul acesta se încheie, pentru o anumita parte din oameni, cu un gust amar întrucat calendarul maiasilor le spunea ca vine sfarsitul lumii iar aceste previziuni s-au dovedit a fi desarte. Altii, dimpotriva, s-au bucurat, caci gheseftul cu naivitatea le-a fost prosper. Între cele doua extreme se afla însa adevarul, singura cale echilibrata si reala pe care avem posibilitatea de a o urma. Este calea Pruncului din ieslea de la Betleem care, în fiecare an, vine sa ne reînnoiasca sufletele si sa ne daruiasca nadejdea si puterea de a înfrunta cu barbatie durerile, necazurile si multele piedici care se ivesc în calea noastra, dar si de a ne bucura de frumusetile lumii, de zambetul si ganguritul celor mici sau de a ne minuna de întelepciunea celor cu parul nins de neaua anilor. Caci Nasterea Domnului vine, ca întodeauna, cu o bogatie de semnificatii pe care, oricat de multe lucruri am spune, tot mai este loc pentru aprofundare. Una dintre aceste semnificatii a fost surprinsa magistral de catre Sfantul Maxim Marturisitorul cand spune ca Nasterea Domnului împarte istoria în doua: pana la Hristos si dupa Hristos (Raspunsuri catre Talasie, Filocalia, III, Sibiu, 1948, p. 69-75). Iar Sfantul Ioan Damaschin, la fel de inspirat, adauga spunand ca desi Eclesiastul (I, 9-10) spusese ca nu se mai întampla nimic nou sub soare, totusi, un eveniment nou sub soare a fost Întruparea Cuvantului. Acesta, fiind Dumnezeu desavarsit, se face om desavarsit si savarseste cea mai mare noutate din toate noutatile, singurul sub Soare, prin care se arata puterea infinita a lui Dumnezeu. Caci ce poate fi mai mare decat ca Dumnezeu sa se faca om? Si Cuvantul s-a facut fara schimbare trup (Ioan 1, 14) din Duhul cel Sfant si din Maria Sfanta pururea Fecioara Nascatoare de Dumnezeu” (Dogmatica, trad. D. Fecioru, Bucuresti, 1938, p. 145). Importanta unica a Nasterii Domnului pentru umanitate consta în faptul ca, facandu-se Om, Fiul lui Dumnezeu afirma în modul cel mai desavarsit cu putinta valoarea omului.Caci Dumnezeu nu numai ca se adreseaza omului direct, nemijlocit, ci se face El Însusi si Om, fara a înceta sa fie Dumnezeu. În felul acesta prapastia dintre Dumnezeu si om este abolita.Eul dumnezeiesc se face si Eu uman si se face experiat de oameni ca un Tu nemijlocit.Dumnezeu afirma astfel cinstea nebanuita a umanitatii si destinul ei unic. Nasterea Domnului înseamna intrarea în istorie a lui Dumnezeu cel supratemporal, valorizand astfel istoria omului. Aceasta idee a fost exprimata cel mai potrivit de catre Parintele Staniloae, cand arata ca: „Valoarea timpului ca drum spre vesnicie a aratat-o însusi Dumnezeu asumand viata în timp, deci o vietuire trecatoare, în timp.Faptul ca Fiul lui Dumnezeu prin asumarea creatului a asumat timpul lui, a dat vietii noastre o valoare vesnica. Faptul întruparii Lui da celor savarsite de El în timp, dar si celor savarsite de noi, o semnificatie vesnica”(Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, p. 291). Si, mai departe, acelasi autor spune ca: „a fost suprema cinstire si înaltare pe care a adus-o Dumnezeu omului, facandu-se El însuti om si Frate cu omul”(p. 302). Acelasi lucru îl spusese cu mult înainte, Sfantul Ilarie din Pictavium (Poitiers), cand vorbeste despre întruparea Domnului: „Umilinta Sa este nobletea noastra, slabiciunea Lui este fericirea noastra” (De Trinitate, II, 25, P.L. X, 10, 67 A). Prin urmare, vesnicia pe care El ne-a daruit-o este gajul nostru pentru nadejdea ca nu se termina totul aici si ca întreaga noastra viata trebuie sa se adape de la izvorul vietii si valorii vesnice. Sa nu fim niciodata deznadajduiti caci El este pururea cu noi si pe masura fiecaruia, dandu-ne ajutor chiar si atunci cand avem impresia ca suntem parasiti. El este prezent si pentru cei mici si pentru cei mari. Colindele noastre sunt extrem de graitoare pentru aceasta. Caci, desi Îl întalnim „Mititel înfasetel, În scutec de bumbacel”, tot astazi „Vine Craciun cel Batran”, smnificand, de fapt, vesnicia si atotputernicia Lui. El cuprinde Totul. Si toate se bucura de venirea lui, oamenii de pe pamant, dar si îngerii în ceruri. De Nasterea Lui, însa, cerul si pamantul se bucura împreuna, cele vazute si cele nevazute Îi canta în staulul înghetat, sub privirea blanda si linistita a dobitoacelor. Si ele au simtit ca a venit acolo Soarele Dreptatii, cel care lumineaza toate. De aceea, cu bucurie cantam cu totii „Praznic luminos, Stralucit, Frumos, Astazi ne-a sosit, Si ne-a-veselit, Ca Mantuitorul si Izbavitorul, Cu trup S-a nascut, Cu trup S-a nascut”.
Si tot de aceea, am un singur îndemn pentru toti: Bucurati-va!
Întru multi si fericiti ani!
Cu drag,
Vasile Leb
Cluj-Napoca 22.12.2012
Posted in 
