Liceul Stephan Ludwig Roth, Medias

“Stephan Ludwig Roth (1796-1849), fiul directorului liceului din Medias, Gottlieb Roth, a vazut lumina zilei la 24 noiembrie 1796, in casuta din incinta Castelului din Medias, alipita Turnului Funarilor. Dupa terminarea liceului, Ludwig studiaza teologia la Tubingen, urmand suplimentar cursuri de fizica, chimie, matematica, psihologie si pedagogie. La 4 iulie 1820, obtine titlul de doctor al Universitatii din Tubingen, sustinand teza , revolutionara pentru vremea accea, “Esenta statului” .

Roth refuza demnitati academice si se intoarce in orasul natal,pentru ca, spune el, “cunostintele dobandite ar putea fi folosite in patria scumpa, prin infiintarea de scoli satestii si prin imbunatatirea invatamantului” In anul 1831 este numit director al liceului din medias, functie din care va fi destituit in 1834, conceptiile sale pedagogice avand o arie si o profunzime care depaseau cu mult posibilitatile de asimilare ale colegiului profesoral si ale autoritatilor locale.(Roth a fost cel mai apreciat elev al pedagogului Johann heinrich Pestalozzi (1746-1827).In 1834 candideaza si obtine postul de preot la Nemsa.

Activitatea publicistica a lui Roth este foarte diversa si abordeaza teme economice, sociale, culturale, financiare, lingvistice s.a. Roth a fost structural un luptator pentru echitate sociala si nationala, sustinand cauza recunoasterii drepturilor natiunii romane.

Dupa moartea sotiei sale in ziua de 6 ianuarie 1848, pe umerii sai ramane grija celor cinci copii, din care unul de trei saptamani. Nu este insa un om infrant. In preajma revolutiei din 1848, formuleaza un postulat care propune :

“1.Natiunea romana sa-si aleaga pentru dieta, ca a patra natiune, reprezentantii sai, dupa propria dorinta, fara a suferi constrangeri din partea celorlalte trei natiuni.

2.In comunele curat romanesti se va delibera, se va scrie si se va purta corespondenta cu autoritatile locale in limba romana, sin u in limba maghiara sau germana.

3.Clerului roman sa I se permita, pana la sesiunea dietei, compusa din patru natiuni-pe pamantul regesc- o parte din zeciuiala.

4.Scolile romanilor sa se bucure de aceleasi drepturi cu scolile ungurilor, secuilor si sasilor”.

Ia parte la adunarea de pe Campia Libertatii de la Blaj din 3-5 mai 1848, unde intelege profunzimea ideii “Noi vrem sa ne unim cu tara!” si devine un partisan totalal luptei impotriva iobagiei. Unirea din 29 mai 1848 votata de dieta de la Cluj a Transilvaniei cu Ungaria este comentata de Roth astfel: “daca am scapat de cozile (perucile) birocratiei austriece, ajungem sub stapanirea mustatilor maghiare”. Este adeptul declarat al monarhiei constitutionale, preferand monarhia austriaca.

Dupa conflictele armate care au urmat (armata imperiala austriaca, impreuna cu regimente romanesti de “glotasi”, infrang unitatile secuiesti care pradau Tara Barsei si valea Muresului si restabilesc ordinea), Roth este numit in “ Comitetul de pacificatie” si trimis de generalul austriac Puchner, impreuna cu preotul Stefan Moldovan, in comitatul Tarnava Mica, la cetatea de balta, pentru a administra fostele sate iobagesti. Cei doi patrioti actioneaza pe propria raspundere si dispun incetarea obligatiilor feudale in zona pe care o administrau. Roth incalca dispozitiile imperiale de a emite decizii numai in limba germana si semneaza ultimul act oficial, la 10 ianuarie 1949, redactat in tri limbi.

Trupele maghiare, conduse de generalul polonez Bem, recuceresc Clujul, Brasovul, Sibiul si administratia romaneasca este inlocuita cu cea maghiara. Bem i-a acordat lui Roth dreptul de a se intoarce  in ianuarie 1949 la Mosna, la cei sase copii ai sai (intre timp infiase o fetita maghiara abandonata in padure langa Mosna). Kossuth si Csanyi invalideaza amnistia acordata de bem si infiinteaza la Cluj un “tribunal de sange”, a carui activitate se soldeaza cu aproape 5000 de victime : 4425 romani, 252 sasi si 165 unguri. La 21 aprilie, in absenta lui Bem, Roth este arestat la Mosna, refuzand oferta satenilor de a fi ajutat sa fuga. La 11 mai 1949 are loc un simulacru de process si este pronuntata pedeapsa capitala. Inainte de executia care avea sa aiba loc peste trei ore, Roth scrie copiilor sai cateva randuri de adio. “Rog ca bietul copil maghiar abandonat, pe care l-am luat sa-l cresc, sa fie ingrijit mai departe”, iar cu o ora inaintea de executiedeclara ca “nici cat am trait si nici acum, in clipa mortii, nu am fost un dusman al natiunii maghiare”. Capitanul care a comandat plutonul de executie s-a adresat soldatilor : “soldati, sa va fie exemplu acest barbat, care a murit pentru poporul sau”.

Executia barbara a lui Stephan Ludwig Roth a avut rasunet in intreaga Transilvanie, Bem insusi exprimandu-si indignarea si declarand ca principiile pentru care a luptat au fost incalcate.

In 1850 osemintele lui au fost aduse “acasa”, la Medias, unde obeliscul memorial din cimitirul evanghelic face dovadanemuririi lui spirituale. Redingota brun roscata, cu guler negru de velur, cu care Roth a fost imbracat in timpul executiei, a fost pastrata cu sfintenie in sacristia biseriii evanghelice Sf.Margareta, impreuna cu o naframa patata de sange si facsimilul scrisorii adresata copiilor sai. La 25 septembrie 1970, sub ingrijirea istoricului George Togan, a fost inaugurate casa memoriala “Stephan Ludwig Roth” in locuinta lui Roth din strada Honterus, unde au fost transferate obiectele pastrate in biserica, impreuna cu alte obiecte personale. Busturile lui Roth din fata liceului din medias si de pe Campia Libertatii din Blaj sunt doar o palida dovada a recunostintei si memoriei pe care i-o ratoram patriotului transilvanean sas.

Roth a avut preocupari extreme de diverse, cele culturale ocupand in viata lui un loc prioritar. Cunostea limbile germana, saseasca, romana, Elena, ebraica, Latina, maghiara si se recrea cantand la orga, pian, vioara si chitara. A fost apreciat ca cel mai de seama elev al lui Pestalozzi, din sud-estul Europei si a incercat sa dea viata postulatelor pedagogice asumate in tinerete : imbinarea procesului instructive theoretic cu latura sa practica. Din februarie 1821, data la care devine professor al liceului din Medias si “incepe sa manance painea uscata, trista si amara a dascalilor”, Roth a predate Latina, germana, filozofia si materia lui preferata, istoria. Dupa numirea in functia de director, a incercat sa reformeze structural invatamantul, sa ofere elevilor orizonturi mai largi, sa introduca si cursuri care ordoneaza cunostintele si motiveaza pasiunile stiintifice-geografia, fizica, matematica. “Intelepciunea trebuie sa rezide mai mult in gandire, mai bine zis in forta gandirii, decat in cunoastere”.

Inteligenta, corectitudinea si curajul sau, care depaseau granitele meschine ale multor contemporani, l-au costat destituirea si excluderea din invatamant.

Deziluzia provocata de atitudinea notabilitatilor orasului va fi compensate de participarea la sedintele “Societatii pentru cercetarea istoriei Transilvaniei” infiintata la Medias, la 8 octombrie 1840, de un grup de intelectuali progresisti romani, sasi si maghiari. Publicatiile societatii au cuprins studii si documente istorice de mare valoare.

Scrierile lui Roth abordeaza teme variate, din domeniile economic, social, politic, istoric.Isi prezinta doctrina economica in lucrarile : “Breslele.O scriere de aparare” (1842), “Cercetari si ganduri bune despre agricultura si viata de nomad” (1842), “Lipsa de bani si pauperizarea in Transilvania, mai ales printre sasi” (1843) si “Dorinte si sfaturi.O petitie pentru populatia rurala” (1847)-in care se pronunta net impotrivaiobagiei, care leza demnitatea umana si reducea randamentul muncii (taranului). Viziunea sa economica avea un iz utopic si viza inlaturarea exploatarii si saraciei.

Incercarii unirii Transilvaniei cu Ungaria si declararea limbii maghiare  ca limba unica de sta , I se opune cu vehementa. Declara reprezentantilor dietei : “ nu vad nevoia de a se impune o limba oficiala a tarii, caci noi avem deja o limba a tarii. Nu este nici limba germana, nici cea maghiara, ci limba romana. Oricat ne-am suci si ne-am invarti noi, natiunile reprezentate in dieta, nu putem schimba nimic.Aceasta este realitatea…”

Publica in 1842  “Lupta pentru limba in Transilvania. De unde venim si incotro ne ducem?”, in care expune clar  si demn pozitia lui : fiecare limba are dreptul ei, iar limba cu cea mai mare circulatie in Ardeal este romana.

Principala opera  a lui Roth era firesc sa abordeze marea lui pasiune : istoria. Din pacate, manuscrisul de 1020 de pagini al “Istoriei Transilvaniei” nu a vazut inca lumina tiparului, desi  multe din sursele istorice, documentele de arhiva, cronicile, relatarile care au stat la baza elaborarii ei, sunt iremediabil pierdute.

Am spus-o si o repet : Stephan Ludwig Roth ramane un fiu al Transilvaniei, dar noi, mediesenii, revendicam si respectam memoria lui pentru totdeauna.”

Sursa : Stefan Ionescu, “Medias.Monumente medievale”. Tipar Honterus Sibiu

CASA NATALA A LUI STEPHAN LUDWIG ROTH,

(s+p+m) margineste inspre est Turnul Funarilor.Este o cladire de dimensiuni mai mici pe parter, cu fatada organizata in doua axe, ferestre dreptunghiulare(4 ochiuri), protejate de obloane din sipci reglabile, avand ancadramente cu motive festinate; o placa comemorativa inchinata revolutionarului de la 1848/49 Stephan Ludwig Roth este plasata intre ferestre. Acoperisul este abrupt, inalt, mansardat in doua trepte cu panta spre curtea situate in dreapta.

Accesul in curte este posibil prin usa pietonalain doua canaturi montata intr-o imprejmuire; portiunea usii este subliniata prin constructia flancata de cate o lezena si suprapusa de un fronton triunghiular ce are in timpan o nisa tip oval, subliniat prin ancadramentul profilat.Interioarele sunt prevazute cu tavan.Pivnita este dubla (juxtapusa), doua travee fiind dispuse parallel cu fatada casei dinspre curtea interioara a castelului, traveea dinspre curte fiind mai veche, boltita semicilindric.

In Medias i s-a ridicat un monument si un bust în fata liceului ce-i poarta numele ; casa memoriala se afla situata pe strada Herman Oberth nr.10

Sursa : “Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Medias” , Alexandru Avram, Ed.”ALTIP” Alba-Iulia, Sibiu 2006 (Ministerul Culturii si Cultelor, Muzeul National Brukenthal, Bibliotheca Brukenthal, III)