În cadrul picturii transilvanene cel mai caracteristic monument de trecere de la gotic la Renastere este altarul din Medias[19]. Clasat îndeobste printre piesele reprezentative ale goticului transilvanean, altarul de la Medias se deosebeste de majoritatea altarelor fiind conceput generos, în spatii largi cu panouri multe cu o bogata încarcatura narativa.
În ce priveste compozitiile sale, specialistii au fost de acord ca mesterul mediesan a avut ca model gravurile lui Martin Schongauer executate între 1474-1479. Cu toate ca acest artist s-a încadrat în Renasterea germana, opera de la Medias a fost atribuita goticului târziu[20].
În „Purtarea Crucii” se poate observa o halebarda scurta cu mâner si inel pentru deget care are securea cu taisul usor curbat . O astfel de reprezentare se gaseste în Cronica Nationala Maghiara, aflata la Biblioteca Nationala din Budapesta[21]. Din armura soldatului se poate observa o parte din armura superioara cea a mâinii prin manusa simpla si brasardele. Din punctul de vedere al protectie capului, soldatii poarta palarii de fier, casti celata cu viziera mobila. Astfel de piese se gasesc si colectiile muzeului sibian[22], palariile de fier specifice secolului al XV-lea fiind destul de rare în colectiile muzeelor românesti întâlnindu-se mai ales în colectiile occidentale cum ar fi colectia Spengel din München[23].
Cel mai valoros dintre panourile altarului de la Medias îl reprezinta cel al „Rastignirii” în al carui fundal se poate distinge un oras care ar fi trebuit sa fie Ierusalimul dar care de fapt este Viena medievala cu Domul Sf. stefan si cu vechea fortificatie de incinta[24]. Mântuitorul crucificat domina în prim-plan compozitia fiind flancat în planuri secunde de doua grupuri umane: în stânga de un grup de femei ce-l plâng iar în dreapta de un grup de barbati înarmati. Primii doi par sa aiba o discutie ironica la adresa Mântuitorului si au fost redati în asa fel încât sa îi recunoasca oricine ca necrestini: unul purtând un turban musulman iar celalalt un caftan bogat ornamentat si o tichie tuguiata evreiasca[25]. Barbatul cu turban este înarmat cu o maciuca simpla în care se sprijina cu mâna stânga si cu o spada pe care o ascunde sub faldurile mantiei facând vizibila doar o parte a mânerului lung si a butonului piriform cu striatii verticale. Acest tip de buton (tip L- Oakeshott)[26] este considerat ca specific mijlocului secolului al XV-lea, când apare în special la spadele grele de lupta. O piesa purtând stema Regatului Ungariei, de absoluta corespondenta tipologica, inclusa de D. G. Alexander în grupa a XIX a clasificarii sale, s-a pastrat în Arsenalul din Alexandria unde a intrat in anul 1432[27]. În Polonia piese provenite din fostele teritorii ale Ordinului Teutonilor sunt datate dupa mijlocul secolului al XV-lea[28]. Tot un buton piriform dar neted întâlnim pe spada de calau a orasului Sibiu, pastrata la Muzeul Brukenthal[29].
Mult mai vizibila este spada de care se sprijina cu mâna stânga barbatul în port evreiesc. Aceasta este o arma cu mâner pentru o singura mâna (m1-Pinter)[30], cu buton discoidal (tip H -Oakeshott)[31] si garda usor curbata (varianta g – Pinter)[32] spre lama zvelta si lunga ascunsa de teaca cu buterola aurie. Aceasta reprezinta una din cele mai raspândite arme a Evului Mediu. Piese asemanatoare pastrate în colectia Muzeului Brukenthal sau în ale celei din Istanbul fiind încadrate de D. G. Alexander în grupa a XVI databile în secolul al XV-lea[33]. Iata deci ca în acest caz datarea picturii de la Medias în 1480 ne vine în ajutor.
Prezenta acestui important artist, care este maestrul altarului din Medias, într-o expunere privind pictura gotica din Transilvania ar putea sa apara ca o inadvertenta. De fapt prin el si opera sa devine mai usor delimitarea unui fenomen de rascruce: în timp ce pictura de altare se orienteaza spre inovatiile stilistice ale Renasterii, pictura murala va pastra o atitudine conservatoare ramânând înca doua-trei decenii sub autoritatea mostenirii gotice.
Extras din articolul “Observatii privind evolutia armamentului si echipamentului militar reflectat în pictura altarelor transilvanene.Secolele XV-XVI.”
Acta Terae Septemcastrensis, II, 2003, p. 175-190.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.