April 19th, 2014 
design 
Sfintele Pasti, 2014
Iubiti colegi si colege,
Pentru intreaga omenire si pentru fiecare dintre noi a sosit, din nou, ziua marii bucurii a Invierii Domnului. Ca de fiecare data, ea reinnoieste intreaga natura si, mai ales, fiinta noastra cea firava si puternica in acelasi timp, dar care are nevoie, iara si iara, de sprijinul lui Dumnezeu. Vedem si simtim acest lucru cu o deosebita acuitate in momentele foarte dificile sau foarte fericite din viata noastra. Si, in ambele situatii, ne indreptam gandul la Dumnezeu, in primul caz pentru a-I cere ajutorul, iar in al doilea pentru a-I multumi pentru binefacerile Sale. Indiferenti nu ramanem, chiar daca nu constientizam cu totul acest adevar.
In zilele trecute, citind pentru un anumit studiu, am dat peste un text plin de intrebari si raspunsuri, din care v-as alege un scurt fragment spre a vi-l impartasi. Vorbind despre Invierea Domnului, fostul mitropolit Antonie Plamadeala arata, pe buna dreptate, ca Invierea pune intr-o relatie noua materia si spiritul si ca exista multe taine atat in lumea materiala cat si in cea spirituala, si continua zicand: „Exista o interdeterminare intre trup si suflet, intre materie si spirit. Dar toate acestea, si tainele despre suflet, si tainele despre materie in general, ni le dezleaga acest eveniment care este Invierea lui Hristos. El ne spune ca exista Dumnezeu si ca viata vine numai de la Dumnezeu. El este autorul vietii. El poate intoarce viata intr-un trup mort. De altfel, si faptele care cad sub observatia noastra ne spun ca nimeni pana astazi n-a putut sa creeze viata. Se pot face multe artificii, se pot congela celule omenesti, pot muri aparent si pot reveni apoi la viata, dar ele trebuie sa fi avut viata in ele inainte. Viata n-a creat nimeni inca. Nici un fel de viata. Nu numai viata omeneasca. Nici viata unei plante. Nici un bob de grau. Nici un bob de porumb. Nici o samanta de iarba. Toate sunt, pana in ziua de astazi, asa cum spune Scriptura, dupa felul lor, create de Dumnezeu. Nu se naste grau dintr-un bob de porumb, si nici invers. Nu se naste urs din caprioara si nici soarece din pisica. Nici om din altceva! Dumnezeu este – asa cum spunem si in Simbolul credintei, „Datatorul di viata”.
De aceea, invatatura crestina ne invata respectul fata de viata. De aceea, avem si porunca „Sa nu ucizi!” Daca viata este de la Dumnezeu, numai El dispune de viata. De aceea, viata fiind dumnezeiasca, orice omorator de om este un omorator de Dumnezeu, ca unul care incearca sa-L omoare pe Dumnezeu. Crestinismul ne-a adus respectul fata de viata. Astfel, pe faptul Invierii lui Hristos se bazeaza conceptia noastra noua despre viata, ale carei jaloane in scurt ar fi acestea: Exista Dumnezeu. Dac? exista Dumnezeu, exista spirit. Daca exista Dumnezeu si spirit, exista nemurire si inviere. Daca Iisus Hristos a inviat, spune Pavel logicianul, atunci si noi vom invia, vom exista vesnic. Si daca suntem nemuritori, atunci de aici vine si o alta consecinta, cu mari rasfrangeri asupra vietii noastre. Daca suntem nemuritori, inseamna ca vom avea de dat socoteala de viata pe care o traim pe pamant. Inseamna ca acest fapt ne creeaza o anumita responsabilitate fata de Dumnezeu, fata de noi insine si fata de aproapele nostru, unii fata de altii. Daca exista Dumnezeu, exista si o ordine morala care presupune raspunderea pentru felul cum ne traim viata. De aceea, crestinismul nu e altceva decat chemarea la o viata noua, la o viata adapata din puterea Invierii lui Hristos, la o viata plina de iubire, la respectul oamenilor unul fata de altul” (Antonie Plamadeala, Cuvinte la zile mari, Sibiu, 1989, p. 234-235).
De aici si optimismul credintei noastre, acela ca Dumnezeu este neincetat alaturi de noi si ca oricat de neputinciosi am fi, cu ajutorul Lui, ne vom putea ridica spre a-I da slava pentru binefacerile pe care le revarsa asupra noastra. Caci El din iubire ne-a f?cut si tot din iubire L-a trimis pe Fiul Sau pentru a ne scapa din lanturile mortii prin moartea si Invierea Sa. De aceea, sa ne bucuram si sa ne impartasim unul altuia bucuria acestei Invieri.
Si pentru ca aceasta bucurie sa fie si mai puternica, sa ne ducem cu gandul la doi dintre colgii nostri, TUTU si SILVIA Sarasan, care sunt pe patul suferintei. Sa le spunem si lor si tuturor ca Hristos cel inviat este cel mai puternic sprijin pentru fiecare in parte si pentru noi toti, impreuna.
Tuturor, un gand frumos, impreuna cu vestea cea buna ca HRISTOS A INVIAT!
Cu drag,
Ioan-Vasile Leb
Posted in 
