Liceul Stephan Ludwig Roth, Medias

PIATA MARE

I

 Cronicarul mediesean Johann Hutter descria asezarea din sec.al XII-lea :

“Candva acest tinut a fost o salbaticie ingrozitoare-chiar orasul nu se putea zari din nici o parte[ci] doar din imediata lui vecinatate…pentru ca a fost un tinut atat de salbatic pe ambele maluri ale Tarnavei in aval, incat oamenii sa-u temut, in vreme de restriste, nu atat de dusmani…ci mai mult au trebuit sa se teama de animalele salbatice.Asa ca si strazile laterale au fost mlastinoase…ca sa nu mai vorbim de unde-si trage numele “Ulita noroioasa”; deoarece oamenii au avut adesea mare truda cu vitele care se tarau in noroaieleurate care erau acolo unde este acum piata.-Piata a fost atunci pe Teches.”

Karl G.Romer si Paul Niedermaier , pornind, primul, de la informatiile cuprinse in cronica lui Hutter si, al doilea, pe baza formei parcelarii gospodariilor, au stabilit ca cel mai vechi nucleu al asezarii se gasea pe Zeckesch (actuala strada Mihai Viteazul), datorita cotei sale ceva mai ridicate, ferita de inundatii si lipsita de mlastini. Cea mai plauzibila ipoteza a evolutiei urbanistice ii apartine lui Niedermaier, care afirma ca la inceputul sec.al XIII-lea existau gospodarii  izolate pe Zeckesch (Mihai Viteazul), str.Lunga (Petru Rares) si str.Bisericii. Acestui prim nucleu ii apartinea cimitirul care a fost descoperit pe locul unde se afla astazi biserica Sf.margareta. Niedermaier identifica 11 etape de dezvoltare urbanistica pana in sec. al XVI-lea, demn de retinut fiind faptul ca primii “oaspeti” (hospites) germani s-au asezat intr-o zona distincta, cu aproximatie in S-E Pietei Mari.In a doua jumatate a sec.al XIII-lea, langa nucleul initial de pe Zeckesch, a luat nastere o a doua asezare de hospites. Acestia cu timpul s-au contopit cu grupul primelor gospodarii cu care se invecina direct, ridicate la mijlocul sec.al XIII-lea la intersectia strazilor Petru Rares, Gh.Doja si Bisericii. Pana in sec.al XVI-lea, parcelarile succesive si conturarea unor noi strazi au condus la unificarea nucleelor initiale, structura urbanistica intra muros fiind, in linii mari, definitivata.

Prima casa de piatra este atestata in oras in anul 1475, cand regele Matei Corvin a poruncit nobililor Sigismund si Mihail din Blajel sa reconstruiasca in trei ani casa lor de piatra (“domum lapideam”) din medias. Pe la 1541 in oras existau circa 57 de cladiri zidite, care aveau acoperisuri din paie sau din sindrila. In jurul anului 1600, mediasul avea cel mai mare procent inregistrat in orasele ardelene, al caselor zidite, din numarul total al cladirilor.

Dezvoltarea orasului, conturarea cetatii si aparitia primelor case la sudul zidurilor castelului dau pondere noii zone care se contureaza pe locul actualei piete “Regele Ferdinand I”.

II

La 13 iulie 1508 este atestat targul anual (Privilegiul de iarmaroc anual (nundinae) indica ziua in care urma sa se tina iarmarocul, cu care ocazie comertul se desfasura liber, fara a fi supus ingradirilor jurisdictiei orasenesti. Mediasul obtine pentru prima oara dreptul de targ in anul 1498, de sarbatoarea Sf.Stefan.Un al doilea iarmaroc se tinea de ziua Sfintei Fecioare Margareta si este mentionat in anul 1503 si 1508-cel din 1503 a avut loc probabil pe Zeckescj) de la poalele castelului, unde deja au aparut primele grupuri de case care jaloneaza piata. Macheta care incearca sa reproduca aspectul orasului in anul 1699 ( aflata la muzeul municipal) si planul intocmit in 1705 de Visconti confirma existenta pietei, care va deveni “Grosser Marktplatz”. Pana la inceputul sec. al XX-lea piata era traversata de paraul Mosna, care parcurgea str.Spitalului, antrena roata unei mori de apa aflata intre actualul cinematograf si casa Schuller (str.Morisca), traversa piata si se bigurca spre str.Petofi Sandor (fosta Cooperatorilor,fosta ulita greavilor) si Stephan Ludwig Roth (fosta Tabacarilor, fosta Kothgasse-Ulita Noroioasa). Cu ocazia lucrarilor de canalizare efectuate in 1912 s-au descoperit, la cativa metri adancime, elemente de lemn ale podetelor care traversau paraul si vestigii ale morii de apa…

Istoria paraului este destul de interesanta.In 1315, din paraul Mosna a fost captata apa prin canalul Morii, in lungul str.I.Gh.Duca (Schmiedgasse-ulita fierarilor) si, dupa ce traversa actuala piata, parcurgea strada Petofi Sandor (fosta Tabacarilor, fosta Kothgasse) si se varsa in Tarnava Mare.In anul 1699, breasla tabacarilor a deviat o parte a apei pe o noua albie, care strabatea strada Stephan Ludwig Roth (fosta Tabacarilor, fosta Kothgasse).Atat piata, cat si cele doua ulite erauin acea perioada cu cel putin un metru sub nivelul actual. Canalul Morii si paraul Tabacarilor antrenau toate reziduurile menajere si deseurile rezultate din activitatile mestesugaresti, infestand aerul cu mirosuri greu suportabile si fiind o pepiniera de sobolani. In 1816-1818 a fost facuta o prima incercare de asanare a pietei, prin regularizarea albiilor si construirea unor podete. In 1870, canalul era din nou insalubru, murdar,mirositor si plin de matasea broastei. Pentru a rezolva problema, malurile sale au fost prevazute cu amenajari din lemn si au fost plantate randuri de salcami, dar Kothgasse a ramas la fel de respingatoare. Abia in 1912, introducerea canalizarii a rezolvat problema.

III

“In septembrie 1661, calatorul turc Evila Celebi viziteaza mediasul, insotind pe vizirul Kose-Ali, iar memoriile scrise cu acest prilej sunt un amestec greu de decantat de fabulatii si adevar (era un obicei destul de raspandit in lumea orientala, ca si in lumea Egiptului antic, de a relata evenimente istorice sau descrieri geografice, mult, prea mult, supradimensionat.De exemplu, intre Ramses al II-lea si regele hitit Muwatalli are loc, in anul 1286 i.Hr., o batalie terminata indecis.Ramses descrie apogeul luptei in modul urmator : “ desi eram singur…eu m-am napustit asupra lor! Erau de toate o mie de care de lupta..i-am doborat, i-am ucis pe loc…”.In fine, a ucis de unul singur zeci de mii de hititi…in realitate scapand cu viata printr-un noroc orb.Evila Celebi nu este departe in relatarile lui, de modul de a povesti al lui Ramses).De pilda, la pg.583 din “Calatori straini despre Tarile Romane”, Celebi afirma ca Mediasul “Nu are targ si nici bazar”. Peste 15-20 de randuri, scrie : “Targul si bazarul sunt construite foarte frumos si dupa regula. Sau : “cand oastea islamica a sosit acolo, in cinstea craiului s-au tras o mie de salve de tun, de s-au cutremurat cerul si pamantul”.Oare? “Orasul e mare….si are, in total zece mii de palate trainice si case acoperite cu olane de diferite culori si cu sindrila”. Deci, reveneau cam 5 (cinci) palate sau case acoperite cu olane  de fiecare locuitor.” A doua zi, Hussein aga….l-a condus pe crai cu alai in palatul sau din cetate si atunci cei din cetate au slobozit deodata cinci sute de tunuri, incat s-a cutremurat pamantul.cetatea a ramas in foc ca pasarea salamandra”.Etc., etc..Ceea ce pare verosimil, este descrierea Pietii mari. “In mijlocul orasului se afla un maidan larg.Acolo se afla stalpii de executie si o spanzuratoare, incat , fereasca Alah!, il prinde groaza pe omul care vede cum ii schingiuiesc pe unguri pe locul acesta nenorocit.Incercand sa fure careva calul unui gaziu dintre trupele rumeliote din oastea islamica, pe cand era priponit, acesta fusese ranit.Ungurul vinovat de aceasta a fost supus atator schingiuiri cum n-am vazut nici in Persia, in Daghestan sau in Arabia.Vazand aceasta pilda, ostasii nostri au ramas inmarmuriti.

In targ si in bazarul orasului, lumea facea vanzari si cumparari.”, “Are o piata asa de ordonata, ca nu se poate descrie.Si aici, negotul il fac fetele si femeile.Se gasesc marfuri pretioase din toate tarile,…De aceea, toti locuitorii de aici sunt negustori si oameni de afaceri foarte bogati”

Asa vedea Evila Celebi Piata mare din Medias in anul 1661.

Absenta cailor de acces pietruite in Piata Mare si prezenta mlastinilor au creat situatii comice la inceputurile vietii mondene din medias.Doamnele si domnisoarele, proaspat spalate si dichisite, erau transportate la sindrofii in niste ciubere-dulap (pentru cei care nu cunosc termenul, butoaie ceva mai mari), ridicate de catre doi slujitori (lectica romana nu-si gasea justificarea, pentru o simpla traversare a pietei).

Piata devine locul unde se desfasoara evenimentele publice: aici au loc executiile, pedepsele corporale, dar si festivitati de primire a inaltilor oaspeti si activitati comerciale, in pravaliile de la parterul caselor sau in cadrul targurilor (in 1424, Mediasul avea dreptul de a organiza doua targuri anuale-pe Zeckesch, apoi cel mentionat, din 1507, in Piata mare, iar cu timpul, targuri saptamanale).

In partea de nord-est a pietii a existat, pana in 1875, o hala de comert, unde breslele isi vindeau produsele, iar in fata ei, stalpul infamiei.legenda , sau poate mai mult decat legenda, spune ca aceasta hala a fost construita in 1770 de primarul orasului, Hann von Hannenheim, pentru a-si impiedica fata sa cocheteze de la fereastra cu fiul unei familii nobile rivale, Daniel Conrad von Heydendorff.Domnul George Togan afirma, in “Medias-Istorie romantata”, ca exista o inscriptie care confirma acest fapt. Nu este imposibil, dar personal ma indoiesc, din doua motive : desigur ca ridicarea halei a fost dictata de argumente comerciale, iar in al doilea rand, in societatea medievala germana, polemici de asemenea anvergura nu-si aveau locul. Membrii familiei Conrad von Heydendorff, Hann von Hannenheim, Krauss von Ehrenfeld, von Straussenurg,Bedeus von Scharberg, von Biedersfeld, von Kiertschberg, von Sachsenheim s.a., aveau o cultura si o educatie care nu le permitea  sa foloseasca banul public pentru a impiedica doi copii sa-si trimita bezele de la ferestre.Dar, cum am mai spus…nimic nu este imposibil!…Ma surprinde doar prezenta haleiin planurile Peter Varadino-1699, sau Konrad von Weiss-1736, sau ale capitanului Theumern-1750. este foarte probabil ca hala a fost zidita inainte de 1600.Caracteristicile stilistice, modificate partial in sec.al XVIII-lea (probabil la ele se refera “construirea” din 1770), permit sa se presupuna ca a fost construita dupa 1530.

IV

“Pe masura ce societatea medieseana se stratifica, cresteau exigentele estetice si cele legate de confortul locative al negustorilor si mestesugarilor imbogatiti. Casele din timpul Renasterii nu mai aveau nevoie de fortificatii, proprietarii lor etaland bunastarea  prin construirea unor fatade atragatoare.Fatadele  se desfasoara pe orizontala, de regula cu un etaj, cu ferestre decorate cu elemente ornamentale.

Constructiile urbane din oras care s-au realizat in perioada Renasterii au trebuit sa faca fata unor conditii restrictive. Modul de compunere a planurilor si fatadelor a fost subirdonat formelor preexistente, cu parcele inguste si adanci ale orasului medieval.Majoritatea  caselor din piata au fost construite in a doua jumatate a sec. alXVI-lea, in stilul Renasterii Transilvane. La inceput, elementele de arhitectura preluate din renasterea italiana au fost elemente de decor (portaluri, rame de usi si de ferestre, console etc.), pe care mesterii locali le-au integrat fondului artistic traditional. Datele caracteristice Renasterii se intalnesc deci numai in elementele de detaliu ale planurilor si incaperilor-rame de usi, bolti semicilindrice sau de intersectii-si mai ales in arhitectura fatadelor cu portaluri si ancadramente specifice de ferestre.  Degradarile inevitabile produse de trecerea anilor sau de asedii- cel din 1705 al curutilor a fost cel mai devastator, sau necesitatea de a le adapta unor noi cerinte, au impus restructurari si reparatii care s-au facut in stilul neoclasic si Empire (stilul Empire, asociat domniei lui napoleon, acopera ultimii ani ai sec.al XVIII-lea si primii ani ai sec.al XIX-lea.Stilul reinstaureaza suprematia antichitatilor romane si a Renasterii : coloane, cariatide, ghirlande, lire, stele etc.).Toate fatadele din Piata Mare sunt declarate monumente istorice si protejate in consecinta.

Ancadramentele de la ferestrele demnitarilor locali cuprindeau intreaga fereastra.Clasele inferioare aveau dreptul sa-si incadreze doar partea superioara sau pervazul ferestrei.

In marea majoritate, gangurile de acces din Piata mare sunt boltite,semicilindric, cele de pe laturile de nord si est ale pietei (primele construite in piata), sau in cruce, cu penetratii, pe laturile de vest si sud. Casele din noul centru civic aveau, cel putin in faza de inceput a existentei lor, un dublu rol : de locuinta, la etaj si de atelier sau pravalie, la parter. Din gang se deschidea o intrare in incaperile parterului, in fata careia tragea caruta pentru marfa.Calfele si ucenicii locuiau si munceau numai la parter, de unde supravegheau, prin ferestre deschise in gang, intrarea in curte. Atelierele mestesugaresti de la parter au devenit cu timpul locuinte, astfel incat aspectul si rolul gangurilor a fost modificat. Intrarea in noile magazine se facea direct din strada, iar pentru locatari s-au infiintat intrari din curti.

Cea mai celebra casa din aceasta categorie este Casa Schuller, celebra prin istoria ei, prin stilul constructiei, prin exceptionala restaurare coordonata de dl.arh.dr.Hermann Fabini. Casa, situata in Piata Regele Ferdinand I la nr.25, a fost atestata documentar in anul 1588, cu ocazia intrunirii dietei din acel an la Medias, sub patronajul principelui Sigismund Bathori.”

Sursa : Stefan Ionescu.”Monumente medievale.Medias”. Tiparit Honterus Sibiu