Liceul Stephan Ludwig Roth, Medias

Craciun 2015

Iubite colege
si
Iubiti colegi

Noua, azi, ne-a rasarit
Domnul Iisus Hristos
Mesia cel mult dorit
Domnul Iisus Hristos!

Este vestea cea buna pe care, an de an, ne-o aduc pruncii colindatori si pe care o împartasim mai departe noi, cei maturi si cei cu parul nins de buchetul primaverilor si de fulgii zapezilor de totdeauna si de altadata. Pe toti ne bucura cînd o primin si ne creste inima când reusim s-o dam mai departe.
Iar eu am un motiv în plus sa fiu bucuros pentru ca va pot aduce si în anul acesta vestea cea buna. De Sfintele Pasti v-am ramas dator cu un mesaj. Ma pregatisem sa-l pun pe hârtie. Nu l-am mai putut scrie fiindca eram în spital. Facusem un AVC (Accident Vascular Cranian) de toata frumusetea. Doctorul Vacaras care m-a tratat mi-a spus cam asa: Dom’Parinte, acolo sus, cineva te iubeste…..fiindca 90% din cei ca dumneata o apuca pe un alt drum. Abia atunci am realizat gravitatea situatiei. si totusi, am pastrat aceeasi liniste sufleteasca pe care o avusesem si mai înainte. Simteam un sprijin venit din multe parti. stiam ca sunt oameni care se roaga pentru mine si aceasta îmi da putere. Mi-au spus-o când i-am reîntâlnit, dupa iesirea din spital. Unul dintre ei, care-mi fusese asistent, m-a întrebat: Cum a fost, Parinte? Am fost surprins eu, însumi, de raspunsul dat: Dragul meu, am simtit cum se moare! Desi am fost tot timpul constient de cele întâmplate, am simtit o detasare de toate si ma gândeam ca nu mai aveam nevoie de nimic. si se mai pot spune multe, dar n-as vrea sa va plictisesc. De aceea, mai amintesc doar un lucru care m-a miscat foarte mult. La prima Liturghie de la biserica unde slujesc eu, colegul îmi spuse: Draga, n-as vrea sa crezi ca inventez sau ca-ti spun baliverne. Mai bine citeste…si mi-a dat un pomelnic. L-am citit. Erau multumiri aduse Domnului pentru binefacerile Sale. si încheia astfel: si-i da, Doamne, Parintelui Leb multa sanatate! M-a rascolit enorm. Un om pe care nici acum nu-l stiu se ruga pentru mine. si se roaga în continuare, desi, probabil, m-a vazut la Liturghie. Nu stiu cine este, iar el sau ea, nu a venit sa-mi spuna. Un anonim cu suflet mare! Inima de piatra sa ai si tot vei fi miscat! Dupa ce m-am mai linistit, am tras o concluzie pe care vreau sa v-o împartasesc: Nu putini sunt cei care spun ca oamenii merg la Biserica din obisnuinta, din traditie, din inertie sau doar ca sa bârfeasca. Eu, care am spovedit destui oameni stiam si stiu bine ca aceste afirmatii sunt gratuite caci sufletul omului nu-l poate sti decât bunul Dumnezeu si ca, decât sa bati câmpii, fie si cu gratie, mai întelept este, uneori, sa taci. Oamenii stiu bine de ce merg la biserica. Fiecare cu sufletul sau, cu durerile sau bucuriile sale, creîndu-se acolo o comuniune pe care nu o poti gasi nicaieri decât acolo, si împreuna! si, iata, oameni care participa la suferinta sau bucuria celor din jur. Anonim, dezinteresati, dar cu sufletul deschis. si nu sunt povesti, ci fapte reale, pe care preotii le stiu foarte bine. De aceea, m-au revoltat atacurile venite la adresa Bisericii fie din partea unor rauvoitori, fie din partea unor necunoscatori care se lasa manipulati. Dar despre aceasta, altadata! Acum, sa ne bucuram de Pruncul nascut în ieslea din Betleem, singurul care ne poate da si sustine speranta într-o viata deplina aici sau în vesnicie. Haideti sa continuam colinda alaturi de tot neamul crestinesc:
Din fecioara S-a nascut
Domnul Iisus Hristos
si cu lapte S-a crescut
Domnul Iisus Hristos
Cu scutece S-a-nfasat
Domnul Iisus Hristos
si în iesle S-a culcat
Domnul Iisus Hristos
Cum e robul S-a robit
Domnul Iisus Hristos
si pe noi ne-a mântuit
Domnul Iisus Hristos.

Nasterea Domnului, Anul Nou si Botezul Domnului sa le petreceti cu sanatate, cu pace si cu bucurie! La multi ani!
Va îmbratisez cu mult drag,
Ioan-Vasile Leb (zis PAPU).