December 23rd, 2016 
design 
Craciun 2016
Iubite colege,
Iubiti colegi.
Suntem, din nou, În pragul Nasterii Domnului, eveniment al bucuriei si al întampinarii Pruncului care a schimbat lumea si continua s-o schimbe. Vor fi de acord cu mine cei care I-au înteles mesajul. Iar ceilalti trebuie sa accepte ca El a împartit istoria în doua: cea dinainte si cea de dupa El. Eu nu voi insista asupra celorlalte chestiuni legate de Craciun, ci va voi împartasi doar o precizare necesara, si anume:
În Mihaileni, comuna în care am vazut lumina lumii si am crescut pana la venirea la Medias, am fost contrariat de faptul ca se colinda Patru pastori, în timp ce peste tot se colinda Trei pastori. M-am întrebat de multe ori cum s-a ajuns la aceasta nonconcordanta. Este clar ca cifra 3 este, la evrei, simbolul perfectiunii. De aceea avem Sfanta Treime, Trei crai, Trei pastori etc. Pe de alta parte, cifra 4 simbolizeaza cele patru puncte cardinale, asa încat ar fi fost si aceasta explicatie normala: cei Patru pastori sa vina din cele patru puncte cardinale sau cele patru zari. Asadar, ambele explicatii ar fi plauzibile, dar care este adevarul? Cum a rezolvat traditia crestina aceasta aparenta contradictie? Iata cum: stim, din traditie, ca au fost Trei magi (pastori, crai…) care, îndrumati de stea, au calatorit în prezilele Nasterii Domnului spre Betleemul din Iudeea. Le stim si numele: Melchior, Baltazar si Gaspar, iar dintr-o veche Evanghelie a Bisericii Armene aflam si rangul lor: Melchior era Regele Persiei, Gaspar, Regele Indiei si Baltazar, Regele Arabiei. Ajunsi la Betleem, ei I s-au închinat Pruncului, daruindu-I aur, smirna si tamaie, simbolizand cele trei demnitati sau slujiri ale Mantuitorului: împarat, arhiereu si învatator (prooroc). Amanunte privind Nasterea Domnului aflam mai ales în Evanghelia de la Matei.
Traditia ne spune, însa, ca a mai existat un al patrulea Mag, numit Artaban. Acesta s-a înteles cu ceilalti trei sa se întalneasca într-un anumit loc din Babilon, înainte de a porni spre Betleem. si-a vîndut toate bunurile si a cumparat trei pietre scumpe, un safir, un rubin si o perla, ca sa le daruiasca Noului Nascut.
Plecand spre locul de întalnire, a vazut un om ranit. Nu-l cunostea, dar i s-a facut mila de el. Ca sa-l poata interna într-un spital, Artaban a trebuit sa-si vanda safirul. A facut-o fara ezitare, fiindca era un om milos. Din cauza ca s-a ocupat de omul acela, cand s-a dus la locul de întalnire cu cei Trei Magi, nu i-a mai gasit. Plecasera.
Atunci, a plecat singur catre Betleem. Cand a ajuns acolo, cineva i-a spus ca cei Trei Magi fusesera, dar ca erau deja plecati. Nici pe Prunc nu l-a mai gasit. I s-a spus ca plecase în Egipt împreuna cu familia. ‚Trebuia sa nu întarzii’ , si-a zis el dezamagit. ‚Trebuia sa ma închin Noului Rege. Voi pleca sa-L vad în Egipt’.
Tocmai în acest timp soldatii lui Irod, executandu-i poruncile, ucideau pruncii. O femeie se lupta cu un soldat sa-si salveze copilul. ‚Stai, striga Artaban, îti dau rubinul acesta daca lasi copilul sa traiasca’. Soldatul a fost ispitit de piatra scumpa, a luat-o si a plecat. Copilul a fost salvat.
Artaban a plecat catre Egipt, cautandu-L pe Iisus ani de zile, dar nimeni nu-i putea da informatii exacte. Îl purtau dintr-un loc într-altul. Abia peste 33 de ani a ajuns din nou la Ierusalim. Aici a auzit ca un asa-zis Rege al lui Israel fusese rastignit chiar în ziua aceea. Îsi dadu seama ca era chiar Acela pe care îl cauta el, asa încat s-a hotarat sa mearga pe Golgota sa-I prezinte singurul dar care îi mai ramasese: perla.
Însa pe drumul spre Golgota fu oprit de o scena crancena: o tanara fata nu putea scapa din mainile a doi soldati romani care o brutalizau. Compatimind-o, le oferi soldatilor perla ca s-o lase în pace. Au luat-o. Spre dupa-amiaza, ajunse Artaban în fata crucii pe care era rastignit Iisus, care agoniza.
‚Am fost flamand, si Mi-ai dat sa mananc; Am fost însetat si Mi-ai dat sa beau; Am fost strain si M-ai primit; Am fost gol si M-ai îmbracat; Am fost bolnav si în închisoare si M-ai vizitat!’, auzi din gura lui Iisus.
‚Nu-i adevarat, protesta Artaban. Cand Te-am vazut flamand si ti-am dat sa mananci, sau însetat si ti-am dat sa bei? Cand Te-am vazut strain, si Te-am primit, gol si Te-am îmbracat, bolnav si în închisoare si Te-am vizitat? De treizeci de ani Te caut, si nu Te-am gasit, si nu Te-am slujit, Doamne!’.
De pe cruce auzi vocea lui Iisus: ‚stiu, stiu totul. Întrucat ai facut acestea unora dintre fratii mei, Mie Mi-ai facut. Darurile tale au ajuns la mine!’ Artaban a fost fericit.De pe cruce, Mantuitorul i-a repetat cuvintele Judecatii din Urma, socotindu-l printre cei mantuiti, pentru faptele bune pe care le facuse celor în suferinta si celor ce aveau nevoie de ajutor.
Traditia aceasta, pe care o puteti gasi si la: Antonie Plamadeala, Talcuri noi la texte vechi, Sibiu, 1989, p. 71, fusese, cu siguranta, cunoscuta de cei care au compus colinda din Mihaileni. Noi o cantam cu multa bucurie, chiar daca nu stiam izvorul primar. O cantam si acum si ne bucuram.
si pe voi va întampin cu frumoasele versuri ale altei colinde :
– Astazi S-a nascut Hristos,
– Mesia, chip luminos.
-Laudati si cantati
-si va bucurati.
Cu multa bucurie pentru toti,
Ioan Vasile Leb
Posted in 
