April 6th, 2018 
design Sfintele Pasti – 2018
Iubite colege,
Iubiti colegi,
Va intampin, din nou, cu stravechiul, dar mereu proaspatul, Hristos a inviat! Este vestea buna pe care femeile mironosite si Sfintii Apostoli au facut-o cunoscuta lumii intregi si pe care noi o transmitem mai departe, cu aceeasi incarcatura spirituala si cu marea bucurie ca, daca Iisus a inviat, si noi vom invia. O veste care a schimbat lumea cu totul, o veste care ne ofera speranta ca nu se termina totul la marginea mormantului. si, totusi, au existat, exista si vor mai exista unii care pun sub semnul intrebarii invierea Domnului si cauta raspunsuri pe care doar Sfanta Scriptura le poate oferi, dar pe care ei o ignora. Pentru noi, cei care credem, raspunsul este limpede ca roua de April. Mantuitorul a inviat si ne-a slobozit din catusele pacatului, inviind pe cei din morti si dandu-ne si noua invierea.
Este stiut ca nimeni nu L-a vazut pe Domnul inviind, insa multi au fost cei care L-au vazut inviat. Ca invierea este posibila, ne-o spun Sfintele Evanghelii. Sa ne amintim de fiica lui Iair, moarta la varsta de doisprezece ani. Domnul Iisus a inviat-o, de fata fiind parintii ei si trei dintre ucenicii Sai (Mt 9, 18-26; Mc 5, 22-43; Lc 8, 41-56). Fiul vaduvei din Nain era dus spre groapa, urmat de un cortegiu funerar cu destula lume, oamenii satului, mama, rudele si prietenii celui raposat. in sfarsit, sa ne amintim de invierea lui Lazar, prietenul Mantuitorului. Lazar murise de patru zile, iar cadavrul incepuse sa se descompuna, raspandind mirosul putred. Mantuitorul S-a apropiat de mormant si l-a strigat pe Lazar: „Vino afara!”. De fata erau Marta si Maria, dar si multi dintre prietenii acestora. Sub ochii tuturor, mortul a aparut in gura mormantului, legat cu fese de panza si cu marama pe fata. Cativa dintre ei s-au dus si l-au dezlegat, lasandu-l sa umble. Din traditie, mai stim ca „Treizeci de ani a mai trait; Nimeni nu l’a vas’t razand”. Dar cand s-a petrecut invierea? in clipa-n care mortul a executat porunca Domnului de a iesi din afara. si aceasta, de fata cu cei prezenti, deveniti martori ai invierii sale (In 11, 1- 45).
Dar invierea Domnului? A avut ea martori? E o intrebare pe care unii si-o pun, si mai zic: daca a avut martori, care sunt? Si daca n-a avut, atunci cum sa credem. Adevarul este ca momentul invierii Domnului nu a avut martori, ceea ce o deosebeste radical de celelalte invieri pe care le-am amintit. Trupul mort al lui Iisus se afla in mormantul sapat in stanca, cu o piatra mare deasupra si cu peceti pe piatra, strajuit de ostasi. Atunci, in noaptea de sambata spre Duminica, totul s-a petrecut intr-o clipa: giulgiurile de panza care infasurau trupul s-au pomenit fara trup; partea lor de deasupra a cazut, moale, pe partea de jos si asa au fost gasite dimineata, intinse, pe locul unde fusese trupul. Sfantul apostol Pavel ne spune ca, intr-o clipita, trupul firesc se preface-n trup duhovnicesc, spiritual (1 Cor 15, 42-55). Acolo, in mormant, trupul firesc al Domnului s-a transfigurat in trup duhovnicesc, indumnezeindu-se prin inviere. Este acelasi trup, dar care a trecut intr-o alta stare, asa cum apa ramane aceeasi, chiar daca are alta forma (solida, ca gheata, in stare lichida, ca suvoi, sau in stare gazoasa, ca abur). Trupul duhovnicesc al Domnului a primit, prin inviere, insusiri noi: de a patrunde prin usile incuiate (In 20, 19-26),aceea de a manca fara sa-i fie foame (In 21, 12-15), de a aparea sau disparea dupa voie (Mt 28, 9; Lc 24, 31) sau de a fi imponderabil, ca la inaltarea la cer (Mc 16, 19; Lc 24, 51). Asadar, invierea Domnului a fost cu totul deosebita de aceea a fiicei lui Iair, a tanarului din Nain si a lui Lazar. Daca prin invierea acestora materia trupului se intorcea la starea dintai, prin invierea lui Iisus, materia a trecut intr-o alta stare . in primele trei cazuri este vorba de revenire; in acela, unic, al Domnului, este vorba de devenire. si tocmai aici se afla hotarul dintre lucrarea lui Dumnezeu asupra oamenilor si lucrarea lui Dumnezeu asupra Sa insusi. invierea obsteasca (adica a tuturor) va urma modelul invierii Domnului, aceasta fiind si garantia invierii noastre. O spun foarte frumos si cantarile de la Biserica: „Pastile cele sfintite astazi noua s-au aratat, Pastile cele de taina, Pastile cele preacinstite, Pastile cele fara de prihana, Pastile cele mari, Pastile cele credinciosilor, Pastile care ne-au deschis noua usile raiului, Pastile cele ce-i sfintesc pe toti credinciosii!”. (Vezi: Valeriu Anania, Cartea deschisa a imparatiei. De la Betleemul Nasterii, la Ierusalimul invierii, Polirom, Iasi, 2011, p. 358-361).
Asadar, sa ne bucuram cu totii ca Hristos a inviat!
Cu mult drag,
Ioan-Vasile Leb
[Textul original contine diacritice]
Posted in 
