Liceul Stephan Ludwig Roth, Medias

“Daca vii din “Badaraua” si treci prin Piata Mica , te saluta Turnul Trompetilor cu forma lui unica din Castelul Bisericii. In spatele lui odihneste Biserica Gotica, care inainte de reformatiune purta hramul “Sfanta Margareta”. Pe langa cel din Sibiu si Sighisoara, Turnul Trompetilor se poate masura cu Turnul lui Stefan din Viena. De acea ii mai spune si Turnul lui Stefan. Statura lui uriasa inobileaza orasul si biserica. Are un acoperis foarte ascutit ce se termina in varf cu un mare glob de aur, iar pe laturi strajuiesc patru turle cu sfere aurite. Acoperisul turnului are tigle colorate din sticla si lut ars, care stralucesc de iti ia vazul. Spre Nord, turnul era asezat pe o boltitura uriasa, in loc de stalpi. Pe sub aceasta treceau nestingherite care mari de povara. Sus la deschizaturile celor patru turle, locuiau cirduri de porumbei. Acestia coborau pentru hrana in Piata Mare, apoi sburau in sus si se roteau in jurul turnului. O porunca nelamurita a distrus cuibarele lor. In jurul turnului se rotesc acum avioanele, care despica cerul orasului ca niste vulturi de otel.

Se spune ca acum cateva sute de ani, cand turnul a fost acoperit cu tigla noua, s-a prabusit un lucrator de pe acoperisul lui. In semn de amintire , i s-a sculptat statuia in lemn, avand costum de zale si o sabie mare ce-o tine cu amandoua mainile. Asa a fost fixat in coltul turnului dinspre Piata Mare. In limba lor nationala, Sasii ii spun “Turrepitz”. Un simbol care pazeste turnul si orasul de nenorociri. Tot atunci turnul a fost inaltat cu mai multe etaje. Cand turnul a fost terminat gata, sta inclinat peste Primarie, cladirea Muzeului de azi. Dar omul are ganduri si planuri. Primarul, senatorii si centumvirii au iesit in piata la sfat. Dupa mai multe chibzuiri, s’a hotarat ca varful turnului sa fie legat cu o funie si tras inspre Ulita Blajului.

-Hooo-rup, hoo-rup,- strigau cetatenii ce trageau de funie si trebuiau sa inceteze cand primarul urma sa strige : “Destul!”

Locuitorii s’au opintit din rasputeri.Tocmai cand turnul sta drept, a trecut o fata frumoasa pe langa primar, de care s’a indragostit foc si a uitat sa mai strige “destul”. Locuitorii au mai tras odata de funie si de atunci Turnul Trompetilor, asemenea celui din Pisa, sta inclinat spre Ulita Blajului.

Turnul Trompetilor zace linistit dinaintea bisericii si atrage vizitatori. Sgomotul din Piata Mica iti incordeaza mai repede atentia. Turnul devine mai inalt si mai ascutit. Puternica lui boltitura in forma de arc a fost daramata. Turlele mici, de care in sarbatori atarna drapelele celor doua neamuri : Romanii si Sasii, iti stapanesc privirea. Intr-o asemenea turla din partea de Apus se mai putea vedea nu de mult, patul in care a dormit pazitorul turnului. De acolo de sus, pandea pe dusmani, se uita dupa lacustele ce se apropiau de cetate cu ganduri necurate sau observa isbucnirea incendiilor in oras. Atunci pazitorul din turn tragea clopotul de alarma. Odata, de Sfanta Maria, hotarul orasului a fost atacat de lacuste, de au intunecat  soarele. Paznicul din turn a dat alarma. Copiii si femeile dela munca campului au alergat in cetate, iar barbatii au iesit pe camp cu clopote, cu tobe si tot felul de instrumente sunatoare. Dar totul a fost zadarnic. Pedeapsa lui Dumnezeu a  bantuit doi ani, incat a nimicit toate culturile de  pe campuri si viile de pe dealuri. Populatia a cazut intr-o mare saracie  si nu-si mai putea vindeca ranile. Orasul a mancat paine din radacini de trestie sau din radacini de verze crude. Basicile de porc dela ferestre, care pe atunci  tineau locul geamurilor, au fost smulse si mancate. Unii au mancat caini, pisici, soareci si animale salbatice. Altii au scos viteii neconpti si manjii din caii morti si i-au prajit pe taciune de carbune. S’au ivit si mancatorii de oameni. Criminalii, ce atarnau spanzurati la Dealul Furcilor n-au fost crutati. Erau smulsi din streanguri si mancati. Parintii isi mancau copii. La randul lor, copiii isi mancau parintii, dupa ce n-au mai gasit oua de pasari prin cuiburile din copaci. Suferinta a fost mare. Oamenii si turnul au stat in picioare.

Nu rareori isbucneau incendii. Pazitorul din turn se plimba si iarasi tragea clopotul de alarma. Amestec de onoare, oportunitate si simplitate. Cand se da alarma, veneau pompierii cu furtunele. Pe scari lungi se urcau pe acoperisurile caselor. Cand se auziau sunete de trompete sau batai de clopot, apareau din toate strazile uniformele si constiinta pompierilor. Se intrebau daca au fost gasiti cai pentru trasuri. Daca un birjar stationa in Piata Mare si incerca sa fuga cu caii, pompierii se asvarleau pe capra trasurii, puneau mana pe haturi si atunci porneau furtunos, ca pentru stingerea orasului Troia. Din urma veneau intotdeauna cativa pompieri prea tarziu. Era o priveliste rara pentru noi copiii. Azi dau alarma sirenele fabricilor, care trimit nori uriasi de fum peste oras si peste dealuri. O sirena suna subtire si lung. Incep apoi fluieraturile celorlalte sirene. Pantecul lor trezesc o rumoare asa de mare, incat asurzesc urechile orasului.

Langa Turnul Trompetilor sta linistita Biserica Gotica “Sfanta Margareta”. Pe umerii ei apasa cinci sute de ani. O constructie de piatra a goticului de mai tarziu. La inceput a avut pamanturi intinse si tauri cu pesti in jurul cetatii. Azi poseda averi inseminate si cupe de aur. Inaltimea ei domina jumatate din piata. Expresia interiorului ei au formulat-o mesteri vestiti din Transilvania. Din Piata Mare si din Ulita Blajului, ajungi in Castelul Bisericii pe sub doua boltiri puternice. Scari nenumarate duc pana acolo. Biserica si turnul se inalta langa olalta ca o opera dumnezeiasca, sora si frate, dedicate aceluias scop : vieata. Turnul bisericii este farul luminos al orasului. Pe varful lui se odihnesc cele dintai raze de soare si atrag de departe privirea asupra infatisarii lui de monument pitoresc. Interiorul bisericii este impodobit cu numeroase embleme de meseriasi, cu covoare vechi, care ii dau o infatisare de adevarat templu. Altarul se inalta in lumina ferestrelor largi, cu bogate picturi in genul scoalei vechi germane. In sacristie sunt zidite pietrele mormantale ale Sasilor mai de seama.

Privirea cauta constructia de piatra. Stalpi puternici sustin biserica. Portalurile au coeziune si sunt liberate de ingramadirea ornamentatiilor. Mesterul transilvanean s’a increzut in sine si a dat forma visurilor sale. Ornamentatia nu este fara suflet. Biserica este rasunatoare, are aer si inaltime. Lungimea si largirea incaperii este purtata pe coloane incoronate in stil baroc. Corul se afla in strana arcuita din partea de Apus si se incheie cu orga. De aici canta corul elevilor. Sunetele divine patrund in casa arcuita. In scaunele stranelor de pe margini, sedeau mai inainte breslele. Azi femeile trebuie sa asculte slujba de pe bancile fara speteze din sala principala.

Castelul Bisericii avea doua randuri de ziduri, patru turnuri puternice si o poarta in partea de Apus. In jurul Castelului era un sant larg, peste care conducea un pod miscator. Cand patrundea dusmanul in oras, locuitorii fugeau in Castelul Bisericii, se ridica podul si cadea poarta. Trabantii aparau zidurile. In preajma bisericii se afla putine cladiri : casa in care s’a nascut preotul sas Stefan Ludovic Roth, Casa parohiala, Turnul de tortura, care mai inainte vreme era o capela catolica. Chipurile sfintilor de pe pereti arata acest lucru. O porunca a vremii a incercat sa stearga cu var aceste urme de sfinti. Dar varu cade si chipurile sfintilor apar iarasi la lumina.

In partea de Sud a bisericii se afla Muzeul. E adapostit in cladirea Primariei vechi, deasupra careia sta infipt un turn crenelat pentru aparare.

Putini stiu ca Muzeul pastreaza in el, relicve dela inceputul preistoriei. Vizitatorii straini se minuneaza de obiectele rare si de foarte mare insemnatate, ce se afla aici.

Din epoca de piatra se pot vedea secure, cutite si amnare. Ceeace intereseaza insa in cel mai inalt grad, sunt dovezile despre o vieata preromana in Castru MEDIA. Este epoca de bronz din care se pastreaza lanci , bratari, inele, secure, toate din bronz. O forma din piatra arata cum erau turnate aceste unelte. Schelete si dinti uriasi de mamut, arata ca acest animal preistoric a trait pe aici. Din epoca de fier se vad lanci si mai ales sabii cu doua taisuri. Tot din epoca preromana se afla “moriste” de macinat, care erau invartite cu mana. Epoca romana este bogat prezentata. Vezi catarame de argint, inele decorative, 563 Denari databili intre 217 si 49 a.Chr., monete celtice, pieptene la Tene, pendatifs de tip daco-get, heriomorphism geto-cimeric, tetradrahme, obiecte de ceramica, oale vargate si pictate, urne pentru cenusa mortilor, provenite mai ales de pe Dealul Cetatii. Dintre aceste din urma se vede o urna de 16 cm.inalta din pamant ars, smaltuita cu grafit negru si foarte bogat ornamentata. O bratara din aur , compusa din 52 bucati, imbogateste colectia acestei epoci. Nu lipsesc nici obiectele bisericesti, cum este un pahar de cuminicatura , sculptat cu figuri interesante. Deasupra paharului se punea o farfurie cu sange. Acest pahar este de o foarte mare valoare si multe muzee din Europa ar ravni sa-l aiba.

Demne de admirat sunt mozaicurile din caramida cu marginalii in forma de 8. Cu acestea si-au pardosit interioarele caselor legionarii romani din Legiunea a XIII-a Gemina, ce se afla in Castrul MEDIA. Foarte multe caramizi poarta inscriptia acestei Legiuni.

Toate acestea dovedesc, ca in primul secol, inainte de Cristos, s’a desfasurat o intensa vieata, romana in Castrul MEDIA. Vasile Parvan, care a cercetat vieata preromana, pomeneste de 14 ori Mediasul in monumentala sa opera “Getica”.

Mai multe sectii din Muzeu arata urme de vieata trecuta a colonistilor Sasi, care au recladit orasul pe vechile ruine ale Castrului MEDIA. Vezi  vechea casa taraneasca cu mobile de lemn incrustate, vase de metal decorate si oale smaltuite. Un vas din sec. XVIII e grevat cu cerbi si insignele breslelor. Frumoasa olarie smaltuita in albastru a ramas dela  un vestit olar din Saschiz, de acum doua sute de ani. Un vas smaltuit in verde, are motive anterioare epocii crestine. Acestea erau facute de flacai, in timpul cand torceau fetele. O serie de vase aduse din Germania in sec. XVII, descifreaza motive, din care s’a inspirit oarecum si arta poporana a Tarnavelor.

Insignele breslelor dovedesc , ca organizatiile acestea, au o vechime de mai multe sute de ani in Medias. Fiecare breasla avea sigiliul ei si un “protocol” sau catalog de sedinta. Pe vremea aceea in biserica se striga catalogul tinerilor din fiecare breasla . Se mai afla cupe de argint vechi de trei sute de ani, cu desene liniare simple, iar altele ornate mai frumos cu linii serpuite si intortochiate. Ace de cap cu pietre multicolore, brauri vechi si instrumente de tot felul, arcuri de sageti, arme de fier, arme cu praf, sabii cu doua taisuri pentru taiatul zalelor, costume din zale ale cavalerilor medievali, o ghioaga cu cap de metal, sabii turcesti arcuite cu teaca din tabla galbena, sabii rusesti si un scut mare de lemn acoperit cu piele neagra a garzii regelui Matei Corvin, -care intregesc salile muzeului.

Muzeul poseda si o colectie bogata de documente, scrise pe piele de oaie din vremea principilor Transilvaniei. Un astfel de document vorbeste despre principele Stefan Bathori, care a depus juramantul la Medias ca rege al Poloniei. In semn de recunoastere, a donat a X-a parte din veniturile comunei Velt, pentru intretinerea zidurilor orasului.

O sala este consacrata marilor familii de altadata. Fiecare avea stema ei. Cea mai nobila era familia Hann von Hannenheim, iar cea mai vestita von Heydendorf. Aceasta din urma avea o stema analoaga in simbol, cu icoana Sfantului Gheorghe, omorand balaurul. Relicve cu orgoliul fireturilor de aur al curtii austro-ungare, arata uniforma maresalului L.Fabini. Cu mare grija se pastreaza intr’un dulap de sticla paltonul martirului sas Stefan Ludvic Roth, prin care se vad urmele celor doua gloante primite in piept, cand a fost condamnat la moarte. Mai multe volume omagiale, alcatuite de scriitorul Otto Folberth, sunt inchinate acestui martir si stau randuite intr’un raft nou.

Muzeul acesta arata intreg cultul trecutului. Daca il parasesti, treci pe scari adancite in intuneric, pe sub bolti medievale si te mandresti, cand stii ca te bizui pe acest trecut strabun.

Langa poarta Castelului Bisericii, se inalta Turnul Clopotelor, cu un vechi cerdac de scanduri pentru observare. Din acest turn rasbat undele clopotelor peste acoperisurile caselor. Biserica e perete in perete cu scoala. Gimnaziul “Stefan Ludvic Roth” e sclipitor de curatenie, cu reproduceri in marime naturala, dupa statuele vestite : Venus din Milo, Laocoon, Socrate si Zeus. Biserica si scoala sunt cele doua parghii de sustinere a unui popor, alaturate si deopotriva de ingrijite.

Cu toata inaltimea Turnului Trompetilor si a Bisericii Gotice, gimnaziul nu este acoperit. Gradinita se desfasoara ca un covor verde in fata gimnaziului.

Strada Lunga fuge pe langa el. Impacarea este asa de arzatoare. In lupta din curtea gimnaziului sburau iarna mingi de zapada. Peste trei sute de elevi vociferau aici.

Turnul Trompetilor ramanea singur in mijlocul acestei tovarasii de lupta.”

George Togan, “MEDIAS, ISTORIE ROMANTATA”, Ed.”DACIA TRAIANA” Bucuresti si Ed. “CRISSERV”, Medias 2008 (cap.IX-TURNUL TROMPETILOR).

Ii multumesc lui Mona si Mihai Beu pentru cadoul pe care mi l-au facut in data de 25.06.2009 cu ocazia unei vizite la ei, acasa…si care este cartea “Medias, O istorie romantata”, autor George Togan. A fost o mare bucurie pentru mine…de aceea , la anumite intervale de timp, voi “posta” fragmente mai interesante din volum. Mentionez , in treacat, ca istoricul, publicistul, omul de cultura George Togan  a fost numit cetatean de onoare al municipiului Medias (1992) si ca volumul este o reproducere fidela a celui aparut in anul 1944.

Citez din cuvantul editurii :

“…arareori s’au ivit cronicari, cari sa stranga vieata si gloria acestui oras, intr-o singura carte. In vechime a existat un Johann Hutter. De atunci insa nici o lucrare compacta despre Medias n’a aparut”.

De asemenea ca la aparitia cartii au contribuit si liceenii clasei a IX-a D de la Liceul “Stephan Ludwig Roth” prin lucrari de tehnoredactare, sub coordonarea prof.Helmuth Julius Knall.