Cluj Arena, cateva fotografii…

        

Cluj Arena, cateva fotografii facute astazi, 7.06.2011.Pe curand si sa auzim despre noi, numai de bine!

Buna dimineataaaaa!!!!!

Acum chiar ca-i dimineata, e luni, pe la 8 dimineata si ma grabesc sa pun niste poze cu Vasile Suteu, care ne-a facut placerea de a trece scurt pe la noi. Asa ca ne puteti vedea in gradina la noi, putin luati de bucuria revederii (poate si de un pahar de vin) si duminica la o plimbare printr-un orasel pitoresc (Ahrweiller) din sudul Bonnului. Poze mai multe si detalii , probabil ca va pune Vasile dupa ce se intoarce in Romania.
Oricum, pentru noi a fost o proba inainte de intalnirea de la vara.
Acum, v-am pupat pe toti si asteptam vesti de la voi! (Tutule, aranjezi tu, te rog, un pic pozele? Multam fain.)
Cu drag, Dorin

    

Organizarea sociala a orasului

“In sec.al XV-lea, Mediasul avea statut de oppidum, targ, cu toate ca, in documentul din 1359 apare, in mod izolat, civitas.Orasul isi pastreaza inca mult timp caracterul agrar, posedand intinse terenuri agricole in exteriorul vetrei construite. Autonomia juridica, alegerea conducatorilor, dreptul de a tine targ, inconjurarea cu ziduri, asigurarea pietei de desfacere, reprezinta mirajul care atrage spre oras o masa de mestesugari, in primul rand, dar si de tarani si negustori.Din cauza cresterii populatiei, ca urmare a sporului natural sau a migratiei de la sate, orasul devine tot mai neincapator. Zidurile care il inconjoara devin o piedica in calea extinderii in suprafata. Se produce o aglomerare, aparand constructii noi alaturi de cele de dinainte, spatiile sunt folosite cat mai rational si in sec.al XVI-lea apar primele constructii civile etajate.

Strazile si ulitele (in 1510 in Medias existau 38 de strazi) erau in majoritatea cazurilor inguste, prafoase vara si noroioase pet imp de ploaie, inzapezite iarna, cele mai multe nepietruite, cu pamantbatatorit de copitele cailor si de rotile carutelor. In sec.al XVI-lea apar primele ulite pietruite (str.Honterus). Gunoaiele si lipsa canalizarii produceau mirosuri pestilentiale si erau surse de microbe si boli.

Estimarea numerica a populatiei s-a facut, in general, dupa informatiile oferite de evidenta contribuabililor, dupa numarul de gospodarii schitate in gravurile si planurile de epoca (1666-H.I.Schullenberg, 1699-Giovani Visconti, 1736-Johann Konrad von Weiss, 1750-capitanul Theumern) si dupa documentele primariei sau din arhiva bisericii Sf.Margareta. Deci, un posibil tablou demografic arata asa : 1241-200-400 locuitori ; 1350-900; 1500-1550; 1700-2500; 1796-4265 (2473-sasi, 1515-romani, 82-unguri, 195-tigani); 1850-5337 (2995-sasi, 1817-romani, 264-unguri, 188-tigani, 105-evrei); 1900-8647 (3826-sasi, 2310-romani, 1309-unguri, 220-alte etnii).

Stefan Pascu , in lucrarea “Voivodatul Transilvaniei”, prezinta un studiu demografic al Transilvaniei. In jurul anului 1241, anul marii invazii tatare, in intreaga Transilvanie locuiau cca.550.000 locuitori, inregistrandu-se o densitate de cca.5,5 locuitori/kmp. Pentru comparative, redau cateva date statistice ale numarului de locuitori din diferite orase : Brasovul in jurul anului 1510 avea cca 9.000 locuitori, Sebesul 1.150, Dejul in anul 1540 avea 1.320, iar Tg.Mures pe la 1567 avea 1.200. Pe ansamblul Transilvaniei, Stefan Pascu estimeaza ca  la sfarsitul sec.al XV-lea si inceputul sec.al XVI-lea, numarul sasilor din Transilvania era de cca.80.000 locuitori, aproximativ 17.600 de familii.

Romanii, care in ansamblul Transilvaniei erau populatia majoritara, in Medias aveau o pondere mai mica, locuind in “Maierime”-termen care defineste cartierele dezvoltate “extra muros”, in afara zidurilor cetatii si care provine de la cuvantul german “Meierhof”-gospodarie taraneasca. Caracterul de casta al populatiei sasesti, regulamentele reinnoite regulat (in anul 1621, apare primul regulament al orasului, care la art.16 prevede : “Oamenii din exterior si strainii de oras n-au voie sa cumpere proprietati funciare”. Iar art.20 prevedea “Nu-i admis unui ungur sa cumpere casa”), care interziceau stabilirea “ strainilor” in spatial “intra muros” si care barau accesul romanilor la practicarea in cadrul breslelor a unor mestesugari, au facut ca, pana in sec.XVII-XVIII, locuitorii Maierimii sa aiba ocupatii exclusiv agricole.

Deci, Mediasul medieval era comparabil, din punct de vedere al populatiei, cu orasele din apropiere. Este surprinzator faptul ca in secolele XV-XVII un numar atat de mic de locuitori (din care mai mult de jumatate erau copii si femei), au putut construi, cu mijloacele tehnice de atunci, edificii de amploarea si diversitatea celor pe care le cunoastem astazi. Am amintit in paginile precedente ca voievozii Transilvaniei obligau pe toti locuitorii orasului, indiferent de pozitia lor sociala si pe taranii satelor din apropiere, sa participle la lucrarile de constructii.(va continua)

Aceasta masura a fost necesara, dar nu si suficienta. Fortificatiilor orasului au fost construite in intervalul1490-1534, ulterior fiind efectuate reparatii, suplimentari de turnuri si bastioane, modernizari.”

Download (II-VI)

Sursa : Stefan Ionescu, “Monumente medievale.Medias”, Tiparit Honterus Sibiu

La multi ani, Dorina!

La multi ani,Dorina!

Stiu ca-ti plac florile de liliac…este un instantaneu luat ieri, de ziua ta, cu gandul la tine…la voi…

Colegii iti ureaza cu drag  “La multi ani!” si fericire alaturi de frumoasa ta familie .

Pe curand ! Asteptam vesti de la tine !

Stimati colegi : nu este (inca) tarziu sa-i telefonati lui Dorina!….

HRISTOS A INVIAT !

Salutare dragi colegi ,ce mai faceti? Chiar toti ati uitat de TUTU saracu si l-ati lasat singur sa se lupte cu blogul? La inceput trebuie sa imi cer scuze pentru lipsa indelungata de pe blogul nostru. Am facut-o si in speranta ca vor aparea noi colegi care sa posteze si sa ne spuna ce mai fac,pe unde umbla si cum o duc cu sanataatea. Am lipsit si din cauza bolii ,luna tracuta am facut nelipsitul fizio fara de care nu mai fac fata,dar adevarul e ca m-am si angrenat fara sa imi dau seama in prea multe activitati. Am inceput si eu sa fac parte din lumea bloggingului,care iti fura mult imp,asa ca acum il inteleg pe TUTU caruia ii multumesc pentru reclama ce mi-a facut-o si ma mai ajuta cu poze de la Cluj Arena.Am devenit voluntar la biblioteca ST. L. ROTH unde incercam sa ii ajutam pe cei de virsta a treia si mai tineri, primele taine ale internetului, am doua ore pe saptamina cind ii ajut si eu cu putinele mele cunostiinte pe cei ce nu stiu chiar nimic. Alt motiv : cred ca am devenit mai lenes si,…am crezut ca voi ceilalti veti posta pe blog, dar vad ca m-am inselat si deja am ajuns de unde am plecat  , ca  trebuie sa ne rugam sa scrieti. Nu cred ca din 60 si ceva cati suntem nu aveti niciunul ce scrie sa stim ce faceti. In incheiere,va rog iar sa ma iertati ca am lipsit atita timp si sper ca acum voi fi mai activ si o rugaminte personala ,intrati pe blogul meu sa ma criticati daca nu va place sau sa imi dati idei cum pot sa il imbunatatesc. CU DRAG MIHAI

Pe stadion cu “Pano-Pro”

O incercare cam nereusita de a crea o panorama 360 gr. a stadionului, de la etajul 5, dintr-o singura fotografie. Click pe imaginea, care este mai reusita decat ce veti vedea si, redimensionati browserul la dimensiunile unui filmulet gen “youtube”, 640 px. x 390 px. ..se va vedea mai clar.

Eiii…, tehnologia asta gen NASA (asa cum specifica producatorul obiectivului) nu se prea potriveste unor amatori (ca mine!)….

Totusi este una dintre primele incercari..voi reveni cu ceva mai reusit…important este ca ma pasioneaza…

Pe curand!

“Pano-Pro” se numeste obiectivul !

Buna dimineataaaaa!

V-am trezit din somn? Ma bucur!!!
Se pare ca dormim cu totii de multa vreme, tot mai putini mai scriu cate ceva, spre rusinea mea si eu…asa ca am zis sa mai reinvioram un pic atmosfera. Am fost inainte de Pasti, langa Amsterdam, la Keukenhof sa vedem campurile de lalele. Desi locuim la doar 3 ore de Amsterdam, pana acum nu ne-am luat timpul sa mergem sa le vedem. A meritat efortul sa mergem sa le vedem si am postat cateva poze faine…
In rest toate bune si sper pentru toti sa va mearga bine si sa ne vedem sanatosi!

V-am pupat,
      

Dorin

Sfintele Pasti, 2011

Sfintele Pasti, 2011

Iubiti colegi,

Iata, ca o clipa, a mai trecut un an de la Invierea Domnului. Cu bucurii si cu dureri, cu necazuri si sperante, dar si cu negraitul sentiment al comuniunii, chiar daca distantele dintre noi sunt, uneori, destul de mari. Spatial, caci posibilitatea comunicarii este tot mai mare si mai la indemana tuturor. Si iarasi, la indemnul aceluiasi om minunat care e Tutu, as dori sa va impartasesc doar cateva ganduri de Sfintele Pasti. De data aceasta, m-am gandit ca ar fi de folos cateva precizari necesare oricarui om care vrea sa stie ceva mai mult despre aceasta sarbatoare fundamentala a noastra, a crestinilor. Iata doar cateva din ele:

Pastile, Paste sau sarbatoarea anuala a Invierii Domnului – este unul dintre praznicele sau sarbatorile imparatesti, adica una din sarbatorile dedicate Domnului Iisus Hristos, „Imparatul tuturor”. In crestinatatea ortodoxa este numita „praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor”, cu alte cuvinte, este cea mai mare sarbatoare crestina. De aceea ii si sunt atribuite trei zile de sarbatoare. Cuvantul Pasti, folosit de obicei la forma de plural (lat. Paschae), este de origine ebraica, de la cuvantul Pesah = trecere, si era folosit pentru sarbatoarea azimilor (Pascha), sarbatoare anuala in amintirea trecerii evreilor prin Marea Rosie, cand s-au eliberat din robia egipteana (Iesire 12, 27). Era ziua de 14 Nisan, cu prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara. Exista si pareri dupa care termenul de Pasti, cat si sarbatoarea iudaica Pascha, ar fi de origine egipteana, de la Paseh, care inseamna tot trecere si in limba egipteana. Pe cand evreii se aflau in robia egipteana, se sarbatorea, in valea Nilului, ziua echinoctiului de primavara, adica ziua trecerii soarelui din emisfera australa in cea boreala (de nord), ca zi a biruintei luminii asupra intunericului. Evreii au pastrat denumirea si serbarea, dandu-i insa un sens religios si national. Din limba ebraica, acest cuvant a fost preluat de crestini, insa fara a fi vreo legatura, decat de nume, intre sarbatoarea crestina a Pastilor si vechea sarbatoare iudaica. Trecerea acestui cuvant in vocabularul crestin s-ar putea explica prin faptul ca evenimentele istorice comemorate in sarbatoarea crestina (patimile, moartea si Invierea Domnului) au coincis cu pastile evreilor din anul 33, fiind insa de la sine inteles ca obiectul sau motivul Pastilor crestine este cu totul altul decat cel al evreilor, intre cele doua sarbatori nefiind alta legatura decat cea de coincidenta de nume. Pastile constituie cea mai veche sarbatoare crestina. Impreuna cu Duminica, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, ea se sarbatoreste chiar din timpul Apostolilor. Numirea de Pasti s-a dat la inceput de catre primii crestini comemorarii anuale a Cinei celei de Taina, adica in joia dinaintea Duminicii Invierii. Comemorarea consta dintr-o masa rituala care imita Cina si era insotita de slujba Sfintei Euharistii. Denumirea de Pasti a trecut insa la crestini, de la comemorarea Cinei la comemorarea mortii Domnului. Mielul care era jertfit si mancat la masa pascala a evreilor, in amintirea mielului pascal din ultima noapte a robiei din Egipt, cand Moise i-a trecut Marea Rosie si i-a eliberat, era considerat de crestini ca imagine sau preinchipuire a Mantuitorului, Care S-a jertfit ca un miel, pentru rascumpararea pacatelor noastre (Isaia 53, 7; Ioan 1, 29 s.a. ). In sensul acesta, de jertfa, este folosit cuvantul Pasti de catre Sf. Apostol Pavel, cand spune: „Caci Pastile nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi” (I Corinteni 5,7).Asadar, la originea sarbatorii crestine a Pastilor sta comemorarea anuala a Cinei Domnului. Prin reglementarea Postului Pastilor, comemorarea Cinei a fost mutata din noaptea de 13 Nisan, adica din joia dinaintea Invierii, si s-a hotarat ca ea sa se faca in noaptea de sambata, pentru a nu se intrerupe Postul prin mesele rituale din seara Joii Patimilor. Prin urmare, la primii crestini, Pastile insemna comemorarea anuala a celor trei momente din viata Mantuitorului Iisus Hristos: Cina, Patimile si Invierea. Cu timpul insa, intelesul cuvantului Pasti s-a restrans numai la sarbatoarea Invierii, asa cum il intelegem noi astazi. Una din problemele care a dat nastere la discutii a fost data serbarii Pastilor. Pentru a curma neintelegerile iscate inca de atunci, Sfintii Parinti de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, au hotarat ca Pastile sa fie serbate de toata crestinatatea numai Duminica, si aceasta sa fie in prima Duminica cu luna plina, dupa echinoctiul de primavara. Iar daca prima luna plina (14 Nisan) de dupa echinoctiul de primavara (21 martie) cade duminica, atunci se va serba in duminica urmatoare, pentru a nu corespunde cu Pastile evreilor, care se serba totdeauna la 14 Nisan. Data Pastilor poate varia intr-un interval de 35 de zile (intre 22 martie – 25 aprilie), fapt pentru care s-au stabilit, inca din secolul al III-lea, tabele cu data Pastilor, numita Pascalii. Insa nu toata lumea crestina foloseste acelasi calendar bisericesc. De pilda, unii inca mai folosesc calendarul iulian, adica vechiul calendar neindreptat, numit stil vechi, in timp ce altii pe cel gregorian, indreptat inca din 1582, numit stil nou, in Apus si o parte din Rasarit, intre care si Romania. Diferenta dintre cele doua calendare este de 13 zile, datorita decalajului rezultat prin rotirea lunii in jurul soarelui. In ceea ce o priveste, Biserica Ortodoxa a hotarat, in anul 1927, ca Invierea Domnului sa fie serbata de toti ortodocsii din lume pe stil vechi, ca simbol al unitatii panortodoxe. (A se vede, intre altele, Ene Braniste&Ecaterina Braniste, Dictionar enciclopedic de cunostinte religioase, Editura Diecezana Caransebes, 2001, p. 353-354).

Pe langa cele spuse mai sus, as sublinia doua lucruri, fara insa a le dezvolta (poate altadata). Intai, faptul ca in relatarile evanghelistilor avem de-a face cu certitudini, nu cu povesti, asa cum sustineau unii intr-o vreme pe care o cunoastem. La toate evenimentele care s-au petrecut au asistat multi oameni care au depus marturie despre cele intamplate. Si, in al doilea rand, Invierea Domnului a fost o realitate posibila, atata timp cat El este nu numai om adevarat, ci si Dumnezeu adevarat. Exista o multime de martori pentru aceasta, iar pentru cei ce vor sa citeasca mai multe despre Inviere, le-as recomanda cartea regretatului Mitropolit Antonie Plamadeala al Sibiului: Cuvinte la zile mari, Sibiu, 1989. E excelenta. El subliniaza nu numai importanta acestei sarbatori, ci si speranta pe care ne-a adus-o Mantuitorul prin moartea si invierea Sa: aceea ca nu se termina totul odata cu moartea, ci ca exista si o viata dincolo de moarte si ca, la implinirea sorocului, vom invia si noi. Este bucuria pe care ne-o impartaseste aceasta mare sarbatoare crestina, bucurie care doresc sa o impartasim cu totii, atat cei apropiati, cat si cei de departe. Va intampin pe toti cu dragoste, adresandu-va stravechiul si mereu noul salut al bucuriei ca Hristos a Inviat!

Cu mult drag,

Vasile Leb, Cluj-Napoca, Vinerea Mare, 2011

Sarbatori fericite!

Va doresc sa aveti parte de “Sarbatori fericite!” si bucurii in aceste cateva zile pe care le dorim linistite…

Cu drag,Tutu

PASTE FERICIT!

Invierea e un act divin

ce da o noua existenta firii noastre

Sa fie s-o intelegem…

Si astfel sa devenim mai curati si mai buni,

mai plini de dragoste,

cu inima mai calda si,

mai deschisa…

Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului

Sa reverse asupra voastra sanatate,belsug si bucurii

Linistea vine din sufletele voastre,

Caldura sarbatorilor vine din inimile voastre !

Iar Lumina din Noaptea Sfanta sa va incalzeasca sufletele si sa va

Insoteasca pasii pe drumul vietii

Iar de la mine o urare…

Paste Fericit!

Vasile S.

Cluj Arena,fotografii

     

Facand zilnic fotografii la Cluj Arena de aproape doi ani, inca nu m-am plictisit…O fi frumusetea obiectivului de investitii in sine sau placerea de-a face fotografii ?. “Bijuteria” cum ne place noua, clujenilor, s-o numim uneori (de altfel termenul a fost preluat si de alte site-uri,ziare,etc.) va fi gata pe 4 august.La inceputul lui octombrie, vor avea loc evenimente sportive,artistice, desfasurate timp de o saptamana pe noul stadion al judetului Cluj.Se vehiculeaza nume sonore in muzica internationala care ar fi posibil sa concerteze la Cluj : ultimul este cel al lui Tina Turner. Iar un meci de fotbal : este posibil ca “U” Cluj sa joace cu Real Madrid (nu se stie inca exact)

Va fi o atmosfera…!

In intentia de a va arata ceva frumos, am pus pe blog aceste fotografii, facute ieri,6.04. Sigur, exista si o alta intentie : ca motorul de cautare Google sa indexeze pagina ca fiind relevanta. Astfel vor vedea mai multi blogul, imaginile. Doresc ca si voi sa le vedeti si …mi-as mai dori ca din cand in cand  sa mai dati cate-un “semn de viata ” …

Pe curand!  

Statistici: ian.2139/1342, feb-1663/987, mar.-1024/390, apr.-179/75 : o frumoasa cadere libera!..

“La Multi Ani!” Nicu

Iti dorim sanatate si bucurii alaturi de cei dragi tie…

La multi ani!

Cu drag, colegii de liceu.

P.S. Va rog, puneti mana pe telefoane !…

Biserica “Sf.Margareta”

  

Fiind una dintre cele mai importante constructii gotice din România,biserica parohiala Sf. Margareta a suscitat un interes deosebit din partea tuturor acelora care  au studiat fenomenul artistic medieval transilvanean.

Elementele constructive ale bisericii lasau sa se întrevada o anumita neconcordanta  între diversele sale parti  si de aceea se  acceptase ca general valabila ideea ca monumentul actual se ridica pe locul altuia mai vechi.

Cercetarile arheologice din anii 1971-1972 au avut darul de a lumina problemele legate de evolutia monumentului, astfel încât azi avem posibilitatea de a subsuma  informatiile esentiale.  Pe locul în  care se ridica nucleul fortificatiilor denumite sub numele  generic Castelul sub prima biserica descoperita arheologic în anii 1971 – 1974 de catre Mariana Beldie- Dumitrache, s-a gasit un cimitir databil în secolul al XII-lea si care provine de la populatia anterioara colonistilor sasi, asezata în zona strazilor Petru Rares – Bisericii – Mihai Viteazul.

Din prima biserica (biserica I) a fost descoperit corul poligonal, încheiat în trei laturi,  încadrat în  flancuri d e câte o  încapere dreptunghiular a alungita. Aceste urme se afla sub nivelul actual de calcare, în primele doua travee estice ale navei centrale si au fost datate, atât în relatie cu biserica II, cât si dupa forma corului, la sfârsitul secolului al XIII-lea.

Biserica II a rezultat prin alungirea monumentului anterior în asa fel încât noul cor s-a întins sub corul actual, partea sa estica situându-se sub masa altarului existent. Din acest motiv, partea estica a absidei se presupune ca a fost de asemenea poligonala. A rezultat deci o biserica-sala lunga de 37 metri  si lata de 11,50 metri, cu o sacristie în nordul corului. Monumentul a fost datat de arheolog, pe baza a doua monede descoperite, în perioada anilor 1330-1340.

În etap a urmatoare, din lipsa de spatiu, biserica II a fost largita înspre nord, pastrându-se elementele existente, dar conturându-se o colaterala nordica; pe locul vechilor ziduri de nord au fost ridicati patru stâlpi patrati care asigurau, prin intermediul unor arcade frânte, legatura dintre cele doua compartimente. Faza a fost datata între 1380-1400. Rezulta de aici f aptul ca o perioada de câteva decenii biserica a avut doar  nave neboltite. În schimb, atât peretele nordic al colateralei cât si cel al navei centrale au fost pictate de un grup de pictori, în anul 1420.

O noua etapa în evolutia monumentului este cea de dupa 1437-1440(s-a gasit o moneda considerata ca terminus post quem) când are loc transformarea generala a bisericii; se construieste un nou si amplu cor cu o sacristie în partea sa  nordica, apoi, restrângându-se  latimea navei centrale, se definitiveaza si colatera la sudica. Aceste doua compartimente se ridica la aceeasi înaltime, biserica primind în aceasta parte aspect de biserica-hala.

Probabil acestei perioade îi apartin e  si începutul constructiei turnului din coltul de nord-vest al bisericii.

Boltirea în  cruce pe ogive  a navei laterale de nord dateaza de pe la mijlocul secolului al XV-lea, deoarece pilastrii adosati peretilor au distrus partial picturile murale datate în anul 1420. Atât bolta în plasa a navei centrale si a corului,  cât si cea în cruce a navei de sud sunt de data ceva  mai târzie, din ultima  parte a secolului. De  la  sfârsitul secolului mai dateaza ferestrele  gotice târzii ale fatadei de sud, care  mai pastreaza bogatul décor flamboiant.

În sfârsit, în jurul anului 1500, sacristia este boltita cu o eleganta bolta stelata  si tot atunci a fost terminata partea de vest a cladirii. Toate aceste argumente, datorate mai ales cercetarilor din ultimii 15 ani, confirma oarecum afirmatia din cronica lui Georg Soterius, potrivit careia biserica era terminata în anul 1488, dupa aceasta data executându-se doar unele  lucrari de boltiri si finisaj.

Turnul bisericii, numit si al Trompetilor, a fost supraînaltat în anii 1550-1551.

Monumentul mediesan este însemnat atât prin bogatul décor arhitectural din interior  cât si prin valorosul sau inventar cultural. Se remarca în primul rând vastul ansamblu pictural ce  acopera peretii de nord ai colateralei nordice  si al navei principale, aspectul actual fiind cel de dupa restaurarea efectuata de pictorul restaurator Gheorghe Ciobanu. Suprafata totala a picturilor este de aproximativ 100 m..

Cu toate ca, pe alocuri, unele scene sunt foarte deteriorate, pe de o parte timpului, pe de alta lucrarilor de transformare care au avut loc în  prima parte a secolului al XV- lea. Identificarea scenelor si un studiu competent privitor la aceste picturi murale îi ap artine istoricului de arta Vasile Dragut. În nava laterala de nord se pot recunoaste urmatoarele scene: Necredinta lui Toma , o probabila scena cu Sfântul Francisc de Assisi , Închinarea magilor, Anuntarea pastorilor, Sfântul Ludovic pe tron în fata credinciosilor (este cunoscuta adoratia regelui Ludovic cel Mare de Anjou fata  de r egele sanctificat Ludovic al IX-lea al Frantei, tema pictata fiind destul de frecventa în biser icile din  Transilvania, inclusiv la Malancrav, în  apropiere de Medias) si o  compozitie cu trei sfinti reprezentati împreuna cu atributele lor: Bartolomeu (pielea si cutitul), Ecaterina (roata) si Barbara (turnul).

În nava centrala scenele sunt dispuse pe doua registre, mai ample fiind  cele din registrul superior: o scena cu un cavaler martirizat prin lovituri de maciuca (Sf. Vitalius ?), Sf. Nicolae botezând pe cei trei strategi, Caderea manei, Încoronarea cu spini, Martiriul celor zece mii, Arborele lui I eseu (o tema de traditie bizantina, rar întâlnita în  Transilvania), scene din ciclu l Patimilor lui Isus (Rugaciunea în gradina, Prinderea, O scena de judecata, Biciuirea, Încoronarea cu spini, Purtarea crucii , aceasta suprapusa peste o scena ceva mai veche – 1380/90 –Închinarea magilor). Este deosebit de interesanta ideea  enuntata de  V. Dragut referitor la scena Caderii manei:

Ne aflam în fata unei invocari directe, poate chiar a unui tablou votiv, pe care patriciatul sasesc din Medias a adresat-o divinitatii, spre statornica prosperitate. Episodul biblic a devenit un simplu pretext pentru rugaciunea colectiva a puternicilor de atunci ai orasului, vesmintele bogate si atitudinea conventionala, declarativa, de pietate fiind, în acest sens, concludente.

Alaturi de aceste scene principale,  apar si altele secundare,  în registrul inferior : Coborârea de pe cruce, Figura lui Zacharias sau pe intradosul arcadelor : Majestas domini, Încoronarea Mariei . Desi ansamblul a fost executat concomitent (mai putin unele scene din nava laterala de nord…?)..

Constructii ecleziastice provenite de la începutul secolului al XVI-lea –Pieta cu patru femei rugându-se în fata grupului – probabil o alegorie a Ecclesiei), din analiza picturilor reiese diversitatea de conceptie a autorilor. M ai mult, daca în colaterala de nord se poate recunoaste un stil liniar, o tratare grafica a scenelor,  autorul fiind un  cunoscator al stilului  gotic  internation al. Datarea se face cu  exactitate datorita inscriptiei de pe banda  ce separa registrele de pictura din nava centrala: “hoc opus…sub anno d(omini) m(illesimo) quadrigentisimo XX…hoc opus…”

Elemente pictate au fost descop erite si în sacristie. Desi nu este vorba de mari scene murale, ne oprim la ele deoarece releva anumite influente externe. Este vorba de o filactera cu un text religios în limba slavona, precum si monograma regelui Vladislav al II-lea, pictata pe peretii încaperii. Potrivit arhitectului H. Fabini, restauratorul monumentului, acestea pledeaza pentru o influenta  venita din Boemia, prin intermediul unor refugiati; ca argument suplimentar se prezinta analogia monogramei mentionate cu o reprezentare similara din sala verde a Hradului din Praga. O asemenea analogie ofera implicit si un pretios reper cronologic: 1490-1516, ani ce corespund domniei lui Vladislav al II- lea.

Din decorul arhitectural mai semnalam scuturile  pictate cu reprezentari figurative  sau heraldice, plasate la intersectia ogivelor boltilor navei centrale,  ale colateralei sudice  si ale  corului. R emarcam astfel în nave blazoanele lui Matei Corvin, ale familiei Báthory, stemele oraselor Sibiu si Medias, iar în cor o cheie de bolta pictata cu reprezentarea Mielului cu stindardul , încadrat de scuturi cu imaginea Mariei cu pruncul , precum si însemnele evanghelistilor. Aici,  de  jur împrejur, mai apar o serie de  imagini de sfinti, însotite de filactere cu inscriptii. În fine, mai trebuie mentionata existenta unui fragment de fresca, în exterior, pe o latura a corului bisericii, în partea de nord-est.

O piesa de valoare deosebita pentru pictura medievala din Transilvania este altarul poliptic al bisericii. Preciz am ca, în urma reformei luterane, în anul 1545, altarele si picturile din biserica mediesana au fost îndepartate sau repictate. În Transilvania, acolo unde a avut loc reforma religioasa, au disparut numeroase marturii ale creatiei artistice. Cu toate acestea, printre operele de pret pastrate se afla  si polipticul din Medias.

Restaurat în anii 1972-1973 si în 1982 (restaurator Gisela Richter – Brasov) altarul se prez inta într-o stare de conservare buna. În pozitie deschisa lasa sa se întrevada  scrinul central, unde în prezent se afla expusa o Rastignire sculptata, flancata de doua statui (Maria  si Ioan ) – sec. al XVIII- lea. Pe panouri , în interiorul a patru patrulobi se afla însemnele evanghelistilor.

Frumusetea  si implicit valoarea altarului rezida în panourile pictate, vizibile în poz itie în chisa. Apar astfel cele opt panouri reprezentând scene din Patimile lui Isus , datorate unui mester provenit din cercul de pictura de la biserica scotiana (Schottenstift) din Viena, activ la Medias pe la 1480-1490.

Pentru o asemenea datare si atribuire pledeaza atât peisajul reprez entând Viena în fundalul scenei Rastignirii cât si existenta în apropiere de Medias, la Biertan, a unui altar unde mai multe scene din viata Mariei au fost copiate dupa altarul bisericii vien eze. În nisa predelei s-au amplasat în 1984 patru sculpturi reprezentând pe cei patru evanghelisti (sculptor Kurtfritz Handel, stabilit în Germania).

Cea mai veche piesa din inventarul bisericii este o cristelnita turnata în bronz. Piciorul are o forma de trunchi de con arcuit, iar bazinul este o cupa adânca  si larga.  Cele doua piese sunt turnate separat, ambele  fiind acop erite cu reliefuri decorative si texte cu  caractere  gotice. Pe baza caracteristicilor stilistice si prin analogii, cristelnita este datata în ultimul sfert al secolului al XIV- lea.

O alta piesa reprezentativa este baldachinul amvonului plasat pe al treilea stâlp  al navei centrale. Are o forma de coroana dispusa pe trei register suprapuse. Decoratia este bogata: capete de heruvimi, masti, în geri înaripati, decor vegetal. Baldachinul este încoronat de re rezentarea arhanghelului Mihail în lupta cu balaurul .  Piesa este în întregime pictata si datata, autorii fiind semnati pe friza inferioara: sculptorul Sigismund Möss si pictorul Paul Demosch, ambii din Sibiu, 1679.

Orga se afla pe locul actual din 1732 când a fost amplificata de catre G. Wachsmann din Biertan; în forma ei anterioara dateaza din 1678, fiind construit de Johann Vest, mester de orgi din Sibiu.

Cu ocazia restaurarii monumentului, în peretii corului au fost încastrate cele opt pietre funerare pastrate pâna atunci în sacristie. Se afla aici piatra funerara a umanistului ardelean, Christian Schesäus (1535 -1585), autor al lucrarii Ruinae Pannonicae.

Lespedea are o  forma dreptunghiulara cu o bordura înalta ce contine  inscriptia  în limba latina. În interior, câmpul central este marginit de un decor  renascentist din frunze acant rasucite. În jumatatea superioara apare în relief un înger care sustine un blazon de forma mai complicata. Alaturi se afla lespedea funerara a Barbarei Theilesius, sotia episcopului luteran Georg Theilesius, opera a unui dintre cei mai de seama sculptori transilvaneni, Elias Nicolai. Piatra dreptunghiulara este împartita în doua registre; chenarul înclinat spre interior contine inscriptia, în parte distrusa. Mai important, registrul superior este dominat de efigia defunctei  cu  capul pe o perna cu  ciucuri  în  colturi.Figura este linistita, destinsa, mâinile sunt aduse la piept. Caseta inferioara este bogat decorata cu elemente simbolice renascentiste: capete de îngeri, fructe, craniul etc. De o buna factura artistica este si lespedea preotului G.M . (probabil Georg May, preot la Medias între anii 1628 – 1632), din pacate destul de deteriorata. Reprezentarea defunctului bine conturata, elementele renascentiste caracteristice operei lui Elias Nicolai, ar permite o apropiere de acesta.

În biserica se mai pastreaza un numar însemnat de piese de orfevrarie, covoare anatoliene , precum si predela unui altar disparut, dar databil în prima treime a seco lului al XVI- lea.

În ceea ce priveste istoricul monumentului mai sunt necesare unele precizari. În urma sapaturilor arheologice s-a emis ipotez a existentei în  acest loc a unei manastiri. S- a pornit de la existenta unei alte biserici în piateta din capatul sudic al strazii Zekesch (Mihai Viteazul), denumita în planul din 1750 “ vechea biserica evanghelica”. Facându-se apropieri de natura istorica cu situatia din Sighisoara,  s-a considerat ca manastirea din Medias ar fi apartinut dominicanilor care si-au construit biserica sub influenta cisterciana. Manastirea  si-ar fi încetat activitatea dupa invazia turceasca din 1438. Abia dupa aceasta data lacasul de cult a devenit biserica parohiala, ceea ce ar fi presupus noile lucrari de  amplificare. Din  pacate o asemenea ipoteza nu este  sustinuta de argumente documentare. Cert este ca în 1414 este mentionata pentru prima oara biserica parohiala, iar în anii 1423 si 1446 biserica Sf. Margareta.

De  acum înainte edificiul va avea un rol însemnat în istoria asezarii.În secolul urmator, al XVI-lea, va fi sediul mai multor sedinte ale Dietei Transilvaniei si va fi vizitata de principi: în 1576  Stefan Báthory  i-a primit aici pe solii polonezi care  i-au vestit alegerea  sa ca rege al Poloniei. 

Lista asezarilor sasesti cu biserici fortificate dinTransilvania

1. Alma Vii (germ.: Almen, magh.: Szászalmád) este o localitate în judetului Sibiu, Transilvania, Romania. Anul primei atestari scrise este 1289 în actul „Herritus de Alma

sacerdotes“.

2. Bazna (germ.: Baaßen, magh.: Bázna) este o comuna în judetul Sibiu, Transilvania, Romania. Localitatea Bazna a fost atestata documentar în 18 februarie 1302, printr-un act în care consiliul unei manastiri din Oradea adevereste ca un comite sas a donat localitatea denumita Bazna bisericii catolice din Alba Iulia.

3. Bagaciu (în în germana Bogeschdorf), în maghiara Szászbogács) este o comuna în Judetul Mures. Comuna este alcatuita din satele Bagaciu si Deleni. Satul Bagaciu este atestat documentar în anul 1351 cu numele Bogesdorf.

4. Biertan (germ. Birthälm, magh. Berethalom) este o comuna din judetul Sibiu, Transilvania, Romania. Este situata la ca. 80 de km. de Sibiu. A fost atestata documentar pentru prima data în anul 1224.

5. Boian

6. Brateiu

7. Bradeni

8. Calnic (în germana Kelling, în maghiara Kálnok) este o localitate în judetul Alba. Numele sasesc al localitatii este Kelling si vine de la primii stapani, familia nobililor cu acelasi nume. La fel ca si alte familii de sasi, acestia au devenit probabil din greavi niste adevarati comiti. Greavii de Calnic sunt mentionati înca din 1267, 1269 si 1309. Unul dintre ei, pe numele sau Chyl de Kelling, a construit la mijlocul secolului al XIII-lea donjonul de la Calnic si îl folosea drept locuinta.

9. Cincsor (germ. Kleinschenk).

10. Cincu este o localitate în judetul Brasov.

11. Cisnadie (germ. Heltau, magh. Nagydisznód) este un oras din judetul Sibiu, situat la 10 km nord de Sibiu. Orasul Cisnadie este atestat documentar din anul 1204.

12. Cisnadioara este o localitate în judetul Sibiu.

13. Cloasterf este o localitate în judetul Mures.

14. Codlea

15. Cristian

16. Cristian este o localitate în judetul Sibiu.

17. Dealu Frumos

18. Drauseni este o localitate în judetul Brasov.

19. Felmer este o localitate în judetul Brasov.

20. Harman (în germana Honigberg, în maghiara Szászharmány) este o localitate în judetul Brasov. Întemeierea si popularea localitatii cu oaspeti germani, atribuita initiativei ordinului cavalerilor teutoni, poate fi fixata cu aproximatie între anii 1213-1225. Cea mai timpurie evocare documentara a asezarii dateaza din 21 martie 1240, atunci cand regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1279) doneaza biserica din Harman (Mons Mellis), “cu toate veniturile [si] drepturile” ce tin de ea, capitului manastirii Cîteaux, din Burgundia, pentru folosul obstesc al capitului întregului ordin cistercian.

21. Homorod este o localitate în judetul Brasov.

22. Hosman este o localitate în judetul Sibiu.

23. Prejmer (în germana Tartlau, în maghiara Prázsmár) este o localitate în judetul Brasov, Transilvania, Romania. Originea slava a numelui romanesc si maghiar al localitatii permite ipoteza ca localitatea actuala a fost precedata de o asezare mai veche de origine slava. Cert este doar faptul ca prima atestare documentara a localitatii dateaza din anul 1240, atunci cand regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270) cedeaza biserica din Prejmer “cu toate veniturile [si] drepturile” sale capitlului manastirii Cîteaux, în Burgundia, abatia-mama a Ordinului cistercian, pentru folosul obstesc al întregului ordin.

24. Medias (germ. Mediasch, magh. Medgyes) este al doilea oras ca marime din judetul Sibiu, Transilvania, Romania. Are o populatie de 55.203 locuitori (martie 2002). În secolul al XII-lea si al XIII-lea regii Ungariei au asezat în zona Mediasului colonisti germani, cunoscuti sub numele de sasi. În anul 1318 sasii din Medias si cei din Seica Mare au fost scutiti de obligatia de a participa la oastea regala, obtinand totodata si unele privilegii fiscale. La 1402 regele Sigismund de Luxemburg a eliberat scaunele Medias si Seica de sub jurisdictia comitelui secuilor.

25. Miercurea Sibiului (germ. Reußpermarkt, magh. Szerdahely) este o localitate în judetul Sibiu.

26. Mosna este o localitate în judetul Sibiu.

27. Netus

28. Seica Mica este o localitate în judetul Sibiu.

29. Tapu

30. Valea Viilor este o localitate în judetul Sibiu.

31. Valchid

32. Velt

33. Viscri este o localitate în judetul Brasov. Deutschweisskirch (germ.) – asezare din podisul Transilvaniei, din apropiere de Sighisoara, colonizata de sasi. În prezent se regaseste o frumoasa biserica evanghelica, fortificata, în stilul bisericilor sasesti fortificate din Transilvania.

Lista este incompleta, vedeti si pe www.ro.wikipedia.org

Urmatoarele biserici fortificate (6 sasesti si una secuiasca) au fost incluse pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial:

  • Biertan (Birthälm)
  • Calnic (Kelling)
  • Darjiu (Székelyderzs)
  • Prejmer (Tartlau)
  • Saschiz (Keisd)
  • Valea Viilor (Wurmloch)
  • Viscri (Deutschweisskirch)

Piata Mare

PIATA MARE

I

 Cronicarul mediesean Johann Hutter descria asezarea din sec.al XII-lea :

“Candva acest tinut a fost o salbaticie ingrozitoare-chiar orasul nu se putea zari din nici o parte[ci] doar din imediata lui vecinatate…pentru ca a fost un tinut atat de salbatic pe ambele maluri ale Tarnavei in aval, incat oamenii sa-u temut, in vreme de restriste, nu atat de dusmani…ci mai mult au trebuit sa se teama de animalele salbatice.Asa ca si strazile laterale au fost mlastinoase…ca sa nu mai vorbim de unde-si trage numele “Ulita noroioasa”; deoarece oamenii au avut adesea mare truda cu vitele care se tarau in noroaieleurate care erau acolo unde este acum piata.-Piata a fost atunci pe Teches.”

Karl G.Romer si Paul Niedermaier , pornind, primul, de la informatiile cuprinse in cronica lui Hutter si, al doilea, pe baza formei parcelarii gospodariilor, au stabilit ca cel mai vechi nucleu al asezarii se gasea pe Zeckesch (actuala strada Mihai Viteazul), datorita cotei sale ceva mai ridicate, ferita de inundatii si lipsita de mlastini. Cea mai plauzibila ipoteza a evolutiei urbanistice ii apartine lui Niedermaier, care afirma ca la inceputul sec.al XIII-lea existau gospodarii  izolate pe Zeckesch (Mihai Viteazul), str.Lunga (Petru Rares) si str.Bisericii. Acestui prim nucleu ii apartinea cimitirul care a fost descoperit pe locul unde se afla astazi biserica Sf.margareta. Niedermaier identifica 11 etape de dezvoltare urbanistica pana in sec. al XVI-lea, demn de retinut fiind faptul ca primii “oaspeti” (hospites) germani s-au asezat intr-o zona distincta, cu aproximatie in S-E Pietei Mari.In a doua jumatate a sec.al XIII-lea, langa nucleul initial de pe Zeckesch, a luat nastere o a doua asezare de hospites. Acestia cu timpul s-au contopit cu grupul primelor gospodarii cu care se invecina direct, ridicate la mijlocul sec.al XIII-lea la intersectia strazilor Petru Rares, Gh.Doja si Bisericii. Pana in sec.al XVI-lea, parcelarile succesive si conturarea unor noi strazi au condus la unificarea nucleelor initiale, structura urbanistica intra muros fiind, in linii mari, definitivata.

Prima casa de piatra este atestata in oras in anul 1475, cand regele Matei Corvin a poruncit nobililor Sigismund si Mihail din Blajel sa reconstruiasca in trei ani casa lor de piatra (“domum lapideam”) din medias. Pe la 1541 in oras existau circa 57 de cladiri zidite, care aveau acoperisuri din paie sau din sindrila. In jurul anului 1600, mediasul avea cel mai mare procent inregistrat in orasele ardelene, al caselor zidite, din numarul total al cladirilor.

Dezvoltarea orasului, conturarea cetatii si aparitia primelor case la sudul zidurilor castelului dau pondere noii zone care se contureaza pe locul actualei piete “Regele Ferdinand I”.

II

La 13 iulie 1508 este atestat targul anual (Privilegiul de iarmaroc anual (nundinae) indica ziua in care urma sa se tina iarmarocul, cu care ocazie comertul se desfasura liber, fara a fi supus ingradirilor jurisdictiei orasenesti. Mediasul obtine pentru prima oara dreptul de targ in anul 1498, de sarbatoarea Sf.Stefan.Un al doilea iarmaroc se tinea de ziua Sfintei Fecioare Margareta si este mentionat in anul 1503 si 1508-cel din 1503 a avut loc probabil pe Zeckescj) de la poalele castelului, unde deja au aparut primele grupuri de case care jaloneaza piata. Macheta care incearca sa reproduca aspectul orasului in anul 1699 ( aflata la muzeul municipal) si planul intocmit in 1705 de Visconti confirma existenta pietei, care va deveni “Grosser Marktplatz”. Pana la inceputul sec. al XX-lea piata era traversata de paraul Mosna, care parcurgea str.Spitalului, antrena roata unei mori de apa aflata intre actualul cinematograf si casa Schuller (str.Morisca), traversa piata si se bigurca spre str.Petofi Sandor (fosta Cooperatorilor,fosta ulita greavilor) si Stephan Ludwig Roth (fosta Tabacarilor, fosta Kothgasse-Ulita Noroioasa). Cu ocazia lucrarilor de canalizare efectuate in 1912 s-au descoperit, la cativa metri adancime, elemente de lemn ale podetelor care traversau paraul si vestigii ale morii de apa…

Istoria paraului este destul de interesanta.In 1315, din paraul Mosna a fost captata apa prin canalul Morii, in lungul str.I.Gh.Duca (Schmiedgasse-ulita fierarilor) si, dupa ce traversa actuala piata, parcurgea strada Petofi Sandor (fosta Tabacarilor, fosta Kothgasse) si se varsa in Tarnava Mare.In anul 1699, breasla tabacarilor a deviat o parte a apei pe o noua albie, care strabatea strada Stephan Ludwig Roth (fosta Tabacarilor, fosta Kothgasse).Atat piata, cat si cele doua ulite erauin acea perioada cu cel putin un metru sub nivelul actual. Canalul Morii si paraul Tabacarilor antrenau toate reziduurile menajere si deseurile rezultate din activitatile mestesugaresti, infestand aerul cu mirosuri greu suportabile si fiind o pepiniera de sobolani. In 1816-1818 a fost facuta o prima incercare de asanare a pietei, prin regularizarea albiilor si construirea unor podete. In 1870, canalul era din nou insalubru, murdar,mirositor si plin de matasea broastei. Pentru a rezolva problema, malurile sale au fost prevazute cu amenajari din lemn si au fost plantate randuri de salcami, dar Kothgasse a ramas la fel de respingatoare. Abia in 1912, introducerea canalizarii a rezolvat problema.

III

“In septembrie 1661, calatorul turc Evila Celebi viziteaza mediasul, insotind pe vizirul Kose-Ali, iar memoriile scrise cu acest prilej sunt un amestec greu de decantat de fabulatii si adevar (era un obicei destul de raspandit in lumea orientala, ca si in lumea Egiptului antic, de a relata evenimente istorice sau descrieri geografice, mult, prea mult, supradimensionat.De exemplu, intre Ramses al II-lea si regele hitit Muwatalli are loc, in anul 1286 i.Hr., o batalie terminata indecis.Ramses descrie apogeul luptei in modul urmator : “ desi eram singur…eu m-am napustit asupra lor! Erau de toate o mie de care de lupta..i-am doborat, i-am ucis pe loc…”.In fine, a ucis de unul singur zeci de mii de hititi…in realitate scapand cu viata printr-un noroc orb.Evila Celebi nu este departe in relatarile lui, de modul de a povesti al lui Ramses).De pilda, la pg.583 din “Calatori straini despre Tarile Romane”, Celebi afirma ca Mediasul “Nu are targ si nici bazar”. Peste 15-20 de randuri, scrie : “Targul si bazarul sunt construite foarte frumos si dupa regula. Sau : “cand oastea islamica a sosit acolo, in cinstea craiului s-au tras o mie de salve de tun, de s-au cutremurat cerul si pamantul”.Oare? “Orasul e mare….si are, in total zece mii de palate trainice si case acoperite cu olane de diferite culori si cu sindrila”. Deci, reveneau cam 5 (cinci) palate sau case acoperite cu olane  de fiecare locuitor.” A doua zi, Hussein aga….l-a condus pe crai cu alai in palatul sau din cetate si atunci cei din cetate au slobozit deodata cinci sute de tunuri, incat s-a cutremurat pamantul.cetatea a ramas in foc ca pasarea salamandra”.Etc., etc..Ceea ce pare verosimil, este descrierea Pietii mari. “In mijlocul orasului se afla un maidan larg.Acolo se afla stalpii de executie si o spanzuratoare, incat , fereasca Alah!, il prinde groaza pe omul care vede cum ii schingiuiesc pe unguri pe locul acesta nenorocit.Incercand sa fure careva calul unui gaziu dintre trupele rumeliote din oastea islamica, pe cand era priponit, acesta fusese ranit.Ungurul vinovat de aceasta a fost supus atator schingiuiri cum n-am vazut nici in Persia, in Daghestan sau in Arabia.Vazand aceasta pilda, ostasii nostri au ramas inmarmuriti.

In targ si in bazarul orasului, lumea facea vanzari si cumparari.”, “Are o piata asa de ordonata, ca nu se poate descrie.Si aici, negotul il fac fetele si femeile.Se gasesc marfuri pretioase din toate tarile,…De aceea, toti locuitorii de aici sunt negustori si oameni de afaceri foarte bogati”

Asa vedea Evila Celebi Piata mare din Medias in anul 1661.

Absenta cailor de acces pietruite in Piata Mare si prezenta mlastinilor au creat situatii comice la inceputurile vietii mondene din medias.Doamnele si domnisoarele, proaspat spalate si dichisite, erau transportate la sindrofii in niste ciubere-dulap (pentru cei care nu cunosc termenul, butoaie ceva mai mari), ridicate de catre doi slujitori (lectica romana nu-si gasea justificarea, pentru o simpla traversare a pietei).

Piata devine locul unde se desfasoara evenimentele publice: aici au loc executiile, pedepsele corporale, dar si festivitati de primire a inaltilor oaspeti si activitati comerciale, in pravaliile de la parterul caselor sau in cadrul targurilor (in 1424, Mediasul avea dreptul de a organiza doua targuri anuale-pe Zeckesch, apoi cel mentionat, din 1507, in Piata mare, iar cu timpul, targuri saptamanale).

In partea de nord-est a pietii a existat, pana in 1875, o hala de comert, unde breslele isi vindeau produsele, iar in fata ei, stalpul infamiei.legenda , sau poate mai mult decat legenda, spune ca aceasta hala a fost construita in 1770 de primarul orasului, Hann von Hannenheim, pentru a-si impiedica fata sa cocheteze de la fereastra cu fiul unei familii nobile rivale, Daniel Conrad von Heydendorff.Domnul George Togan afirma, in “Medias-Istorie romantata”, ca exista o inscriptie care confirma acest fapt. Nu este imposibil, dar personal ma indoiesc, din doua motive : desigur ca ridicarea halei a fost dictata de argumente comerciale, iar in al doilea rand, in societatea medievala germana, polemici de asemenea anvergura nu-si aveau locul. Membrii familiei Conrad von Heydendorff, Hann von Hannenheim, Krauss von Ehrenfeld, von Straussenurg,Bedeus von Scharberg, von Biedersfeld, von Kiertschberg, von Sachsenheim s.a., aveau o cultura si o educatie care nu le permitea  sa foloseasca banul public pentru a impiedica doi copii sa-si trimita bezele de la ferestre.Dar, cum am mai spus…nimic nu este imposibil!…Ma surprinde doar prezenta haleiin planurile Peter Varadino-1699, sau Konrad von Weiss-1736, sau ale capitanului Theumern-1750. este foarte probabil ca hala a fost zidita inainte de 1600.Caracteristicile stilistice, modificate partial in sec.al XVIII-lea (probabil la ele se refera “construirea” din 1770), permit sa se presupuna ca a fost construita dupa 1530.

IV

“Pe masura ce societatea medieseana se stratifica, cresteau exigentele estetice si cele legate de confortul locative al negustorilor si mestesugarilor imbogatiti. Casele din timpul Renasterii nu mai aveau nevoie de fortificatii, proprietarii lor etaland bunastarea  prin construirea unor fatade atragatoare.Fatadele  se desfasoara pe orizontala, de regula cu un etaj, cu ferestre decorate cu elemente ornamentale.

Constructiile urbane din oras care s-au realizat in perioada Renasterii au trebuit sa faca fata unor conditii restrictive. Modul de compunere a planurilor si fatadelor a fost subirdonat formelor preexistente, cu parcele inguste si adanci ale orasului medieval.Majoritatea  caselor din piata au fost construite in a doua jumatate a sec. alXVI-lea, in stilul Renasterii Transilvane. La inceput, elementele de arhitectura preluate din renasterea italiana au fost elemente de decor (portaluri, rame de usi si de ferestre, console etc.), pe care mesterii locali le-au integrat fondului artistic traditional. Datele caracteristice Renasterii se intalnesc deci numai in elementele de detaliu ale planurilor si incaperilor-rame de usi, bolti semicilindrice sau de intersectii-si mai ales in arhitectura fatadelor cu portaluri si ancadramente specifice de ferestre.  Degradarile inevitabile produse de trecerea anilor sau de asedii- cel din 1705 al curutilor a fost cel mai devastator, sau necesitatea de a le adapta unor noi cerinte, au impus restructurari si reparatii care s-au facut in stilul neoclasic si Empire (stilul Empire, asociat domniei lui napoleon, acopera ultimii ani ai sec.al XVIII-lea si primii ani ai sec.al XIX-lea.Stilul reinstaureaza suprematia antichitatilor romane si a Renasterii : coloane, cariatide, ghirlande, lire, stele etc.).Toate fatadele din Piata Mare sunt declarate monumente istorice si protejate in consecinta.

Ancadramentele de la ferestrele demnitarilor locali cuprindeau intreaga fereastra.Clasele inferioare aveau dreptul sa-si incadreze doar partea superioara sau pervazul ferestrei.

In marea majoritate, gangurile de acces din Piata mare sunt boltite,semicilindric, cele de pe laturile de nord si est ale pietei (primele construite in piata), sau in cruce, cu penetratii, pe laturile de vest si sud. Casele din noul centru civic aveau, cel putin in faza de inceput a existentei lor, un dublu rol : de locuinta, la etaj si de atelier sau pravalie, la parter. Din gang se deschidea o intrare in incaperile parterului, in fata careia tragea caruta pentru marfa.Calfele si ucenicii locuiau si munceau numai la parter, de unde supravegheau, prin ferestre deschise in gang, intrarea in curte. Atelierele mestesugaresti de la parter au devenit cu timpul locuinte, astfel incat aspectul si rolul gangurilor a fost modificat. Intrarea in noile magazine se facea direct din strada, iar pentru locatari s-au infiintat intrari din curti.

Cea mai celebra casa din aceasta categorie este Casa Schuller, celebra prin istoria ei, prin stilul constructiei, prin exceptionala restaurare coordonata de dl.arh.dr.Hermann Fabini. Casa, situata in Piata Regele Ferdinand I la nr.25, a fost atestata documentar in anul 1588, cu ocazia intrunirii dietei din acel an la Medias, sub patronajul principelui Sigismund Bathori.”

Sursa : Stefan Ionescu.”Monumente medievale.Medias”. Tiparit Honterus Sibiu 

Cu Vasile cateva minute…

  

“Dragostea si Vantul” (Glose la Memoriile lui Valeriu Anania) este titlul volumului al carui autor este prof. univ. dr. Aurel Sasu si a carui lansare a avut loc ieri, 18 martie, începand cu ora 13.00 în Sala “Nicolae Ivan” a Facultatii de Teologie Ortodoxa Cluj-Napoca.

Printre cei prezenti ne-am aflat si noi : Vasile Leb in calitatea pe care o are, eu pentru fotografii, ziar si ocazia de mai povesti cate ceva cu Vasile…Am parcurs impreuna ultimele informatii legate de :  “ce mai stii de colegii nostri?”, am stabilit sa ne revedem curand.

Alte fotografii puteti vedea aici : www.cluj-am.ro

Pe curand!

Remember -II

  

Bran – Din negurile vremii

In secolul X-XII , pe pamantul Transilvaniei, poporul roman isi organizeaza primele formatiuni prefeudale, cnezatele si voievodatele.

Bogatiile Transilvaniei precum si interesele politice si strategice ale feudalitatii vecine, maghiare, duc la cucerirea acestei regiuni romanesti in urma unor lupte acerbe incepute inainte de anul 1000 si desfasurate pana in secolul al XIII-lea.Pentru consolidarea acestei stapaniri, regii Ungariei vor intreprinde insemnate colonizari si constructii de cetati la granita de sud si est, de-a lungul Carpatilor.

Spre sfarsitul secolului al XIV-lea, datorita atat pericolului turcesc cat si a consolidarii statului romanesc la sud de Carpati, Ludovic I de Anjou (1342-1382), regele Ungariei, dispune ridicarea cetatilor de la Talmaciu (1370) si Bran (1377), care impreuna cu cetatea Severinului vor constitui cordonul de aparare a hotarului de sud-est al regalitatii maghiare.

Din documentele vremii, reiese ca intentia de a construi o cetate in pasul Bran exista inca din 1364, fortificarea lui impunandu-se ca o necesitate de ordin militar si economic, deoarece trecatoarea Bran putea deveni o importanta cale de invazie peste Carpati, fiind totodata unul dintre cele mai importante drumuri comerciale care legau Transilvania de Tara Romaneasca.

Actul emis la 19 noiembrie 1377 de catre Ludovic de Anjou, acorda brasovenilor dreptul de a ridica la Bran “cu propriile lor ostenelisi cheltuieli” o cetate de piatra. Li se intareau unele privilegii asupra celor 13 targuri din Tara Barsei, se acorda dreptul de folosinta a “campului numit Turches”, obtineau reducerea impozitului regal si fagaduiala mutarii vamii de la Rucar la Bran.

Cetatea a fost inaltata pe o stanca, in locul cel mai ingust dintre Magura si Dealul Cetatii, strajuita de Bucegi la rasarit si de Piatra Craiului la apus, pozitia ei deschizand o larga perspectiva spre valea si dealurile Moeciului, cat si spre Tara Barsei, dupa cum frumos avea sa descrie Principesa Ileana mult mai tarziu : “Satul Bran este situat in valea ingusta a raului Turcu. Acolo unde raul face o curba se afla un promontoriu stancos, iar pe acest promontoriu Cavalerii Teutoni au construit in secolul al XII-lea un castel care sa apere platoul cel inalt si fertil, Tara Barsei, impotriva invadatorilor dinspre est. Ei au facut castelul de la Bran din piatra si caramida si l-au proiectat in functie de forma stancii pe care se sprijina. Intrucat castelul nu a fost construit in primul rand pentru a fi confortabil, ci pentru aparare, camerelor nu li s-a acordat prea multa atentie in privinta formei. Acestea sunt plasate in functie de stanca, asa incat serpuiesc in jos si in sus la niveluri diferite, legate prin trepte, prin coridoare lungi, prin arcuri si balcoane, si deseori prin scari neregulate, unele construite chiar in ziduri. Intr-o parte a castelului se afla un zid gros care imprejmuieste o curte interioara in care mama a plantat o gradinita minunata, peste care nimeresti pe neasteptate. Turnurile sunt construite acolo unde chiar stanca este mai inalta si privelistile sunt splendide. Pe de o parte se vede Tara Barsei, cu drumul lui lung si prafuit care duce spre Brasov, si, departe de tot, spre orizont, se profileaza Carpatii Orientali. Imi placea sa stau la una  din ferestrele din turn, privind norii de praf de pe sosea ce anuntau apropierea vreunui oaspete asteptat la castel si ma simteam ca sora Anne din povestea lui Barba Albastra cand ii vedea venind pe fratii ei.”

Situate pe hotar, satele din jurul cetatii, Sohodol, Poarta, Predeal, Simon, Moieciu de Jos, Moeciu de Sus, Sirnea, Fundata, Pestera si Magura se bucurau de oarecare libertati, intrucat locuitorii lor aveau rolul de a pazi granita.

Odata construita, cetatea Bran, devine proprietatea coroanei regale maghiare, care-si rezerva dreptul de numire si destituire a judetului, a comitelui si a castelanului cetatii.

La sfarsitul secolului al XIV-lea, primejdia otomana ameninta tot mai mult popoarele de la nordul Dunarii astfel incat are loc o apropiere intre Tara Romaneasca si regatul feudal maghiar in scopul unor actiuni comune antiotomane. In primavara anului 1395 se incheie la Brasov un tratat de alianta intre Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, ce consemneaza obligatiile celor doua tari in cazul unei invazii turcesti si recunoaste domnului Tarii Romanesti dreptul de proprietate a tinuturilor de peste Carpati : Severinul, Almasul si Fagarasul. Pe langa acestea el primea si cetatea Branului. Un document emis la Sibiu in anul 1412, atesta stapanirea Tarii Romanesti asupra cetatii, fapt ce determina mutarea vamii de la Bran la Brasov.

In calitate de stapanitor al uneia dintre cele mai importante “porti” a Transilvaniei, Mircea cel Batran reinoieste in 1413 prin hrisovul dat la 6 august (in slavona) si la 25 august (in latina), privilegiile comerciale ale brasovenilor legate de comertul cu Tara Romaneasca, lucru ce va revigora legaturile comerciale intre cele doua tari.

Dupa moartea lui Mircea cel Batran (1418), Branul continua sa se afle in posesia domnilor munteni Mihail (1419), Dan al II-lea (1422) si Radu Praznaglava (1424). In 1421 turcii patrund prin pasul Bran in Tara Barsei pustiind Brasovul si imprejurimile, lucru care impreuna cu desele schimbari de domnie din Tara Romaneasca, il determina pe Sigismund de Luxemburg sa treaca cetatea sub autoritatea voievodului Transilvaniei, insarcinat cu paza hotarelor.

Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei incepand cu 1441, infrange sub zidurile cetatii Bran (1442) , o puternica armata otomana, victorie care prefateaza marile batalii de la Varna (1444) si Belgrad (1456) unde stralucitul conducator de osti, care reusise sa formeze o coalitie antiotomana cu participarea Tarii Romanesti si a Moldovei, se afirma ca simbol al dorintei de neatarnare a popoarelor din sud-estul Europei.

In 1448, Iancu de Hunedoara il numeste pe nobilul roman din Banat, Nicolae Bizere, castelan al Branului. Castelanii aveau functia de comandant militar al garnizoanei, indeplineau atributii administrative si jurisdictionale asupra cetatii si intregului domeniu apartinator, avand totodata si o functie fiscala, incasand diverse taxe in numele visteriei regale.

Devenit cel mai insemnat centru economic din sud- estul Transilvaniei, Brasovul, pentru care stapanirea asupra Branului ar fi insemnat atat incasarea taxei vamale cat si stapanirea satelor domeniului, profita de secatuirea visteriei regale si slabirea puterii centrale de la sfarsitul secolului al XV-lea, si obtine la 1 ianuarie 1498 de la Vladislav al II-lea Jgello dreptul de stapanire a cetatii  pe un termen de 10 ani, in 1508 se obtine prelungirea zalogirii in schimbul a inca 2000 de florini.

In 1513 Vladislav al II-lea emite actul prin care scoate cetatea Branului cu toate domeniile si veniturile sale de sub jurisdictia voievozilor Transilvaniei, dandu-le Brasovului “spre administrare si pastrare” pe timp de 25 de ani, cu conditia ca locuitorii orasului sa apere cetatea si sa intretina iscoadele din Turcia.

Dupa prabusirea regatului maghiar, in urma infrangerii de la Mohacs (1526), Brasovul care urmarea sa domine viata politica a Transilvaniei, intervine in luptele pentru tron, lucru ce va avea reprcursiuni in exercitarea dreptului de posesie asupra cetatii si domeniului Branului.

In 1595, dupa lupta de la Calugareni, principele Transilvaniei Sigismund Bathory venind in ajutorul lui Mihai Viteazul, viitorul domn al celor trei tari romanesti, isi aseaza tabara la Bran.

Intre 1610-1612 Branul este obiect de disputa intre Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei si Radu Serban, domn al Tarii Romanesti. Gabriel Bethlen, urmasul lui Gabriel Bathory impune tratative in legatura cu stapanirea cetatii  si domeniului , in urma carora Brasovul pierde controlul militar. In 1651, prin contractul de vanzare-cumparare incheiat cu principele Gheorghe Rakoczi al II-lea, Brasovul devine proprietar de drept al cetatii si domeniului Bran.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, ca urmare a victoriilor armate ale imperiului austriac asupra turcilor, principatul Transilvaniei este inglobat in imperiul austriac. In conditiile stapanirii habsburgice, prin infiintarea regimentelor graniceresti insarcinate cu paza frontierei, se renunta la vechiul sistem de aparare a hotarelor cu forturi si cetati. Astfel Branul incepe sa-si piarda rolul militar. Cu toate aceste schimbari, datorate evolutiei tehnicii militare si a reorganizarii impuse de regimul austriac, cetatea va mai avea un cuvant de spus in cadrul evenimentelor politice ale secolului al XVIII-lea. In timpul rascoalei curutilor , miscare antihabsburgica (1703-1709) condusa de Francisc Rakoczi al II-lea, cetatea Bran rezista atacurilor rasculatilor (29 mai 1704). In seria razboielor ruso-austro-turce, din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, pasul Bran va fi parcurs de catre armatele austriece si turcesti, in preajma cetatii avand loc o serie de lupte (1788-1790).

La inceputul secolului l XVII-lea oficiul Branului era administrat, pe de o parte de un tricesimator cameral, iar pe de alta parte de un controlor numit de magistratul orasului. In a doua jumatate a secolului (1759) se mentioneaza reconstructia oficiului tricesimal la Bran. Noul oficiu va adaposti birourile vamale si locuintele functionarilor pana in 1836, cand vama se va muta la Bran, mai la sud, la Giuvala (Pajura), lucru care marcheaza si pierderea functiei economice a cetatii, dupa ce, cu mult inainte, incepuse a si-o pierde pe cea militara.

Dupa inabusirea miscarii revolutionare de la 1821 din Tara Romaneasca condusa de Tudor Vladimirescu, o parte din rasculati se refugiaza in satele Branului. In timpul revolutiei de la 1848, “colibasii” (cei care traiesc in colibe) se revolta si reusesc sa controleze o parte a granitei, patrunzand in cetate si alungandu-l pe castelan. Semnalul revoltei a fost dat de adunarea populara din satul Simon, din 9 octombrie 1848. In 1849, odata cu trecerea armatelor tariste prin pasul Bran, revolta colibasilor este infranta.

La mijlocul secolului al XIX-lea, desfiintarea iobagiei (a domeniului feudal), va insemna pentru Bran si pierderea celei de a treia functii, accea de stapan feudal. Cetatea , ramasa in proprietatea Brasovului pana in 1920, a devenit sediul Administratiei padurilor. Intre 1883 si 1886 cetatea va fi restaurata, eveniment consemnat in inscriptia de pe un zid al curtii interioare.

La 1 decembrie 1920 Brasovul doneaza cetatea Bran Reginei Maria a Romaniei : “Noi consiliul orasenesc al orasului Brasov- ma decis unanim in sedinta festiva de azi sa daruim Majestatii Sale Reginei Maria a Romaniei mari stravechiul castel al Branului atat de bogat in amintiri istorice”. Castelul capata astfel  functie rezidentiala. El va fi restaurat , dupa cum rostesc inscriptiile de pe latura de sud a curtii interioare : “Acest vechi castel adormit in parasire donat de orasul Brasov in 1920 Majestatii sale Regina Maria a romanilor a fost adus la viata si impodobit cu sfaturile artistice ale arhitectului Curtii Regale, carol Liman (†1929) intru amintireafauririi unitatii nationale a tuturor romanilor”.

Credincioasa regina Maria, va amenaja la Bran o capela, pictata in 1927 de Arthur Verona, loc in care principesa Ileana (in toamna anului 1940), va depune caseta cu inima reginei, adusa de la Capela “Stela Maria” din Balcic, iar in mai 1941 ramasitele pamantesti ale printului Mircea.

Regina Maria a lasat ca mostenire in 1938 Castelul Bran, principesei Ileana, copilul ei favorit care locuia in Castelul Sonnberg (Austria) cu sotul ei Anton de Habsburg. Principesa va veni in tara dupa abdicarea regelui Carol al II-lea in septembrie 1940, si se va stabili la Bran unde se dedica trup si suflet ajutorarii saracilor. In perioada celui de-al doilea razboi mondial, Ileana va activa ca infirmiera. Ea infiinteaza langa Bran un spiatl, destinat ingrijirii ranitilor, pe care il numeste “Spitalul Inima Reginei”.

Dupa abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, principesa Ileana , paraseste Romania impreuna cu sotul si copiii ei, lasand Castelul in custodia statului roman. In perioada comunista ce va urma, Branul devine muzeu de istorie si arta medievala, menire ce o indeplineste si in prezent.

Text reprodus integral din : “Bran-Simfonia Culorilor (Unique Places Of Romania)”, Editia a doua, George Avanu

Bibliografie :

[Cetatea Bran/editura Meridiane Bucuresti 1968- Titus Hasdeu

Traiesc din nou/editura Humanitas Bucuresti 2005- Ileana Principesa de Romania

Foto/Biblioteca Nationala Colectii Speciale Bucuresti

Foto/Romania/Leipzig 1933- Kurt Hielscher] 

Salutari de primavara!

Anul acesta n-am mai dorit sa petrecem zilele de carnaval aici (de pe 3 pana pe 9 martie) si dat fiind ca Alina a mers intr-o tabara de schi la Oberstdorf, ne-am bucurat sa avem si noi 4 zile singuri, dar aproape de Alina. Asa ca ne-am dus si noi la Oberstdorf  la schiat (mai mult Corina) ca pistele de pe acolo erau “sub nivelul meu intelectual” a se citi ca m-am cam temut sa le cobor, asa ca dupa cateva ture usoare, m-am intepenit pe cate o terasa insorita cu un “Jägertee” sub nas.
Am pus si cateva poze ale zonei si mai ales ale defileului Breitachklamm, aproape de hotelul unde am stat, lungimea defileului fiind de vreo 2,5 Km, foarte fain, natura si salbaticie pura.
V-am pupat si sa ne vedem sanatosi, Dorin
        

Stephan Ludwig Roth

  

“Stephan Ludwig Roth (1796-1849), fiul directorului liceului din Medias, Gottlieb Roth, a vazut lumina zilei la 24 noiembrie 1796, in casuta din incinta Castelului din Medias, alipita Turnului Funarilor. Dupa terminarea liceului, Ludwig studiaza teologia la Tubingen, urmand suplimentar cursuri de fizica, chimie, matematica, psihologie si pedagogie. La 4 iulie 1820, obtine titlul de doctor al Universitatii din Tubingen, sustinand teza , revolutionara pentru vremea accea, “Esenta statului” .

Roth refuza demnitati academice si se intoarce in orasul natal,pentru ca, spune el, “cunostintele dobandite ar putea fi folosite in patria scumpa, prin infiintarea de scoli satestii si prin imbunatatirea invatamantului” In anul 1831 este numit director al liceului din medias, functie din care va fi destituit in 1834, conceptiile sale pedagogice avand o arie si o profunzime care depaseau cu mult posibilitatile de asimilare ale colegiului profesoral si ale autoritatilor locale.(Roth a fost cel mai apreciat elev al pedagogului Johann heinrich Pestalozzi (1746-1827).In 1834 candideaza si obtine postul de preot la Nemsa.

Activitatea publicistica a lui Roth este foarte diversa si abordeaza teme economice, sociale, culturale, financiare, lingvistice s.a. Roth a fost structural un luptator pentru echitate sociala si nationala, sustinand cauza recunoasterii drepturilor natiunii romane.

Dupa moartea sotiei sale in ziua de 6 ianuarie 1848, pe umerii sai ramane grija celor cinci copii, din care unul de trei saptamani. Nu este insa un om infrant. In preajma revolutiei din 1848, formuleaza un postulat care propune :

“1.Natiunea romana sa-si aleaga pentru dieta, ca a patra natiune, reprezentantii sai, dupa propria dorinta, fara a suferi constrangeri din partea celorlalte trei natiuni.

2.In comunele curat romanesti se va delibera, se va scrie si se va purta corespondenta cu autoritatile locale in limba romana, sin u in limba maghiara sau germana.

3.Clerului roman sa I se permita, pana la sesiunea dietei, compusa din patru natiuni-pe pamantul regesc- o parte din zeciuiala.

4.Scolile romanilor sa se bucure de aceleasi drepturi cu scolile ungurilor, secuilor si sasilor”.

Ia parte la adunarea de pe Campia Libertatii de la Blaj din 3-5 mai 1848, unde intelege profunzimea ideii “Noi vrem sa ne unim cu tara!” si devine un partisan totalal luptei impotriva iobagiei. Unirea din 29 mai 1848 votata de dieta de la Cluj a Transilvaniei cu Ungaria este comentata de Roth astfel: “daca am scapat de cozile (perucile) birocratiei austriece, ajungem sub stapanirea mustatilor maghiare”. Este adeptul declarat al monarhiei constitutionale, preferand monarhia austriaca.

Dupa conflictele armate care au urmat (armata imperiala austriaca, impreuna cu regimente romanesti de “glotasi”, infrang unitatile secuiesti care pradau Tara Barsei si valea Muresului si restabilesc ordinea), Roth este numit in “ Comitetul de pacificatie” si trimis de generalul austriac Puchner, impreuna cu preotul Stefan Moldovan, in comitatul Tarnava Mica, la cetatea de balta, pentru a administra fostele sate iobagesti. Cei doi patrioti actioneaza pe propria raspundere si dispun incetarea obligatiilor feudale in zona pe care o administrau. Roth incalca dispozitiile imperiale de a emite decizii numai in limba germana si semneaza ultimul act oficial, la 10 ianuarie 1949, redactat in tri limbi.

Trupele maghiare, conduse de generalul polonez Bem, recuceresc Clujul, Brasovul, Sibiul si administratia romaneasca este inlocuita cu cea maghiara. Bem i-a acordat lui Roth dreptul de a se intoarce  in ianuarie 1949 la Mosna, la cei sase copii ai sai (intre timp infiase o fetita maghiara abandonata in padure langa Mosna). Kossuth si Csanyi invalideaza amnistia acordata de bem si infiinteaza la Cluj un “tribunal de sange”, a carui activitate se soldeaza cu aproape 5000 de victime : 4425 romani, 252 sasi si 165 unguri. La 21 aprilie, in absenta lui Bem, Roth este arestat la Mosna, refuzand oferta satenilor de a fi ajutat sa fuga. La 11 mai 1949 are loc un simulacru de process si este pronuntata pedeapsa capitala. Inainte de executia care avea sa aiba loc peste trei ore, Roth scrie copiilor sai cateva randuri de adio. “Rog ca bietul copil maghiar abandonat, pe care l-am luat sa-l cresc, sa fie ingrijit mai departe”, iar cu o ora inaintea de executiedeclara ca “nici cat am trait si nici acum, in clipa mortii, nu am fost un dusman al natiunii maghiare”. Capitanul care a comandat plutonul de executie s-a adresat soldatilor : “soldati, sa va fie exemplu acest barbat, care a murit pentru poporul sau”.

Executia barbara a lui Stephan Ludwig Roth a avut rasunet in intreaga Transilvanie, Bem insusi exprimandu-si indignarea si declarand ca principiile pentru care a luptat au fost incalcate.

In 1850 osemintele lui au fost aduse “acasa”, la Medias, unde obeliscul memorial din cimitirul evanghelic face dovadanemuririi lui spirituale. Redingota brun roscata, cu guler negru de velur, cu care Roth a fost imbracat in timpul executiei, a fost pastrata cu sfintenie in sacristia biseriii evanghelice Sf.Margareta, impreuna cu o naframa patata de sange si facsimilul scrisorii adresata copiilor sai. La 25 septembrie 1970, sub ingrijirea istoricului George Togan, a fost inaugurate casa memoriala “Stephan Ludwig Roth” in locuinta lui Roth din strada Honterus, unde au fost transferate obiectele pastrate in biserica, impreuna cu alte obiecte personale. Busturile lui Roth din fata liceului din medias si de pe Campia Libertatii din Blaj sunt doar o palida dovada a recunostintei si memoriei pe care i-o ratoram patriotului transilvanean sas.

Roth a avut preocupari extreme de diverse, cele culturale ocupand in viata lui un loc prioritar. Cunostea limbile germana, saseasca, romana, Elena, ebraica, Latina, maghiara si se recrea cantand la orga, pian, vioara si chitara. A fost apreciat ca cel mai de seama elev al lui Pestalozzi, din sud-estul Europei si a incercat sa dea viata postulatelor pedagogice asumate in tinerete : imbinarea procesului instructive theoretic cu latura sa practica. Din februarie 1821, data la care devine professor al liceului din Medias si “incepe sa manance painea uscata, trista si amara a dascalilor”, Roth a predate Latina, germana, filozofia si materia lui preferata, istoria. Dupa numirea in functia de director, a incercat sa reformeze structural invatamantul, sa ofere elevilor orizonturi mai largi, sa introduca si cursuri care ordoneaza cunostintele si motiveaza pasiunile stiintifice-geografia, fizica, matematica. “Intelepciunea trebuie sa rezide mai mult in gandire, mai bine zis in forta gandirii, decat in cunoastere”.

Inteligenta, corectitudinea si curajul sau, care depaseau granitele meschine ale multor contemporani, l-au costat destituirea si excluderea din invatamant.

Deziluzia provocata de atitudinea notabilitatilor orasului va fi compensate de participarea la sedintele “Societatii pentru cercetarea istoriei Transilvaniei” infiintata la Medias, la 8 octombrie 1840, de un grup de intelectuali progresisti romani, sasi si maghiari. Publicatiile societatii au cuprins studii si documente istorice de mare valoare.

Scrierile lui Roth abordeaza teme variate, din domeniile economic, social, politic, istoric.Isi prezinta doctrina economica in lucrarile : “Breslele.O scriere de aparare” (1842), “Cercetari si ganduri bune despre agricultura si viata de nomad” (1842), “Lipsa de bani si pauperizarea in Transilvania, mai ales printre sasi” (1843) si “Dorinte si sfaturi.O petitie pentru populatia rurala” (1847)-in care se pronunta net impotrivaiobagiei, care leza demnitatea umana si reducea randamentul muncii (taranului). Viziunea sa economica avea un iz utopic si viza inlaturarea exploatarii si saraciei.

Incercarii unirii Transilvaniei cu Ungaria si declararea limbii maghiare  ca limba unica de sta , I se opune cu vehementa. Declara reprezentantilor dietei : “ nu vad nevoia de a se impune o limba oficiala a tarii, caci noi avem deja o limba a tarii. Nu este nici limba germana, nici cea maghiara, ci limba romana. Oricat ne-am suci si ne-am invarti noi, natiunile reprezentate in dieta, nu putem schimba nimic.Aceasta este realitatea…”

Publica in 1842  “Lupta pentru limba in Transilvania. De unde venim si incotro ne ducem?”, in care expune clar  si demn pozitia lui : fiecare limba are dreptul ei, iar limba cu cea mai mare circulatie in Ardeal este romana.

Principala opera  a lui Roth era firesc sa abordeze marea lui pasiune : istoria. Din pacate, manuscrisul de 1020 de pagini al “Istoriei Transilvaniei” nu a vazut inca lumina tiparului, desi  multe din sursele istorice, documentele de arhiva, cronicile, relatarile care au stat la baza elaborarii ei, sunt iremediabil pierdute.

Am spus-o si o repet : Stephan Ludwig Roth ramane un fiu al Transilvaniei, dar noi, mediesenii, revendicam si respectam memoria lui pentru totdeauna.”

Sursa : Stefan Ionescu, “Medias.Monumente medievale”. Tipar Honterus Sibiu

CASA NATALA A LUI STEPHAN LUDWIG ROTH,

(s+p+m) margineste inspre est Turnul Funarilor.Este o cladire de dimensiuni mai mici pe parter, cu fatada organizata in doua axe, ferestre dreptunghiulare(4 ochiuri), protejate de obloane din sipci reglabile, avand ancadramente cu motive festinate; o placa comemorativa inchinata revolutionarului de la 1848/49 Stephan Ludwig Roth este plasata intre ferestre. Acoperisul este abrupt, inalt, mansardat in doua trepte cu panta spre curtea situate in dreapta.

Accesul in curte este posibil prin usa pietonalain doua canaturi montata intr-o imprejmuire; portiunea usii este subliniata prin constructia flancata de cate o lezena si suprapusa de un fronton triunghiular ce are in timpan o nisa tip oval, subliniat prin ancadramentul profilat.Interioarele sunt prevazute cu tavan.Pivnita este dubla (juxtapusa), doua travee fiind dispuse parallel cu fatada casei dinspre curtea interioara a castelului, traveea dinspre curte fiind mai veche, boltita semicilindric.

In Medias i s-a ridicat un monument si un bust în fata liceului ce-i poarta numele ; casa memoriala se afla situata pe strada Herman Oberth nr.10

Sursa : “Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Medias” , Alexandru Avram, Ed.”ALTIP” Alba-Iulia, Sibiu 2006 (Ministerul Culturii si Cultelor, Muzeul National Brukenthal, Bibliotheca Brukenthal, III)

8 Martie

“La multi ani!” colegelor noastre, sotiilor, mamelor, fiicelor si femeilor din viata noastra…

Remember!…

                 

Fara cuvinte!..doar ne amintim!…

La multi ani!

“La multi ani !”  colegului nostru Mihai Brasoveanu, a carui zi de nastere este maine, 6 martie.

Multa sanatate,bucurii si postari cat mai multe pe blog. Iti dorim o zi superba, maine!

Colegii

GEORGE TOGAN-“MEDIAS, ISTORIE ROMANTATA” (FRAGMENTE)

“Vezi orasul MEDIAS in inima TARII DACILOR.

Prin razboiul lui Gritti, belsugul campiilor si isvoarele lui Bachus,

Intrece toate orasele din tara cu o faima fara seaman.”

 “….Aspectul si vieata orasului din aceasta vreme (sec.XVI), le reda in mod admirabil un poet umanist ….Acesta este Christian Schesaus, fiul judelui regesc din Medias, care dupa ce a facut studii teologice la Wurtemberg si s’a intors in tara ca poet incoronat de imparat, a publicat la 1571 patru carti in limba latina, scrise in masura hexametrica. E vorba de epopeea “Ruinele Panoniei” (Ruinae Panonicae). Contine istorii transilvanene din timpul regelui Ioan al II-lea, precum si luptele dintre domnitorul romanesc Alexandru Lapusneanu si rivalul sau Despot Voda. Cantaretul descrie apoi-nu intotdeauna fara licenta poetica-Ardealul si orasele din Ardeal, printre care si Mediasul. Redau aici in traducere libera un fragment din aceasta epopee putin cunoscuta.”

“Ardeal, numesc locuitorii tara aceasta, adica tara impadurita;

Dela paduri si dela coroana muntilor inalti

Isi poarta numele tara de dincolo de paduri, TRANSILVANIA

Bogata este tara in roade si vite si strugurele se coace,

Iar in inima pamantului sapa adanc mineral fara de frica

Scotand piatra stralucitoare din adancul intunecos.

La fel crengilor de pom desfac steampurile metalul.

Sare mai alba ca zapada se scoate si fier si arama,

Pe care dusmanul barbar le numeste” lana de aur”

Si care stralucesc cu adevaratca podoabele lui Alkinos.

Pesti de balta se cultiva si cirezi grase de animale,

Felurite, pe care vanatorii le vaneaza in intunericul padurii,

Nu fuga disperata, nici sariturile lor nu le pot salva.

Domol se uita cerulin jos la araturicu vreme frumoasa,

Nu trimite inghetul cel mai aspru si-l ineaca prin caldura.

Dar, trei feluri de semintii omensti a asezat Dumnezeu

In micul colt al pamantului, diferiti la vorba si obiceiuri.

Pe zavoiul intins pazeste ciurda de vite ROMANUL

Traieste sub alte legi si-si organizeaza vieata dupa

Alte reguli, de trupul paros i-atarna cojocul mitos.

Nu-i este teama de vantul aspru si nici de frigul iernii,

Traieste din cas si lapte si coace in spuza cenusii

Saracacioasa turta din  mei si-si duce amarnic vieata,

Se bucura cand isi astampara foamea cu slanina cruda.

Orase sunt multe in tara incinse cu brau de zid puternic,

Asemanatoare in stralucire ca palatele minunate din Roma,

SIBIUL, straluceste in frunte, capita tarii, dela Hermann isi

poarta numele.

Sau dela raul Cibin, care-i spala zidurile seculare.

Voiniceste a ridicat odata armele contra Turcilor,

Stramtorat puternic de ocupatie si cu ajutorul lui Huniade-eroul,

A batut in goanna nebuna cetele dusmanului sangeros.

In jurul orasului se intinde ramificatia de tauri si mlastini,

Noua este coroana valurilor si inalte zidurile intarite,

Incat la infatisare si zidire se egaleaza cu Viena din Austria,

Cateva poste departe,-o zi te aduce repede acolo,

Vezi orasul MEDIAS in inima TARII DACILOR.

Prin razboiul lui Gritti, belsugul campiilor si isvoarele lui Bachus,

Intrece toate orasele din tara cu o faima fara seaman.”…

…………………………………………………………………….

George Togan, “MEDIAS, ISTORIE ROMANTATA”, Ed.”DACIA TRAIANA” Bucuresti si Ed. “CRISSERV”, Medias 2008 (CAP.VIII.-VREMURI DE ALTADATA…)  

Fortificatiile orasului

FORTIFICATIILE ORASULUI

Acestea au inceput a fi construite, dupa unii cercetatori, in anul 1490; lucrarile ar fi continuat pana in jurul anului 1534. Din doua documente (1540 si 1552) rezulta ca zidurile Mediasului erau terminate. Cel din urma document , emis de cancelaria lui Ferdinand de Habsburg la 25 martie 1552 specifica faptul ca, avand in vedere vechimea incintei, i se acorda orasului Medias statutul de oras, resedinta a judelui regal si centru administrativ al celor doua scaune Seica si Medias.

Incepand cu a doua jumatate a sec. al XVIII-lea, fortificatiile de tip medieval si-au pierdut orice importanta defensiva si, la fel ca in alte orase transilvane, au inceput sa fie demolate.

Din totalul de 2400 metri de ziduri de aparare, inalte de cca.8 metri, si care la inceputul sec. al XVIII-lea cuprindeau trei porti principale, patru porti secundare si 17 turnuri si bastioane, au ramas in picioare  cca.1845 metri, doua porti principale, una secundara , sase turnuri si bastioane , un bastion pastrandu-se fragmentar.

Castelul

Ansamblul arhitectonic situat în centrul orasului, în jurul Bisericii Evanghelice Sf. Margareta, pe o colina ce domina Piata Regele Ferdinand, Castelul (Cetatuia) dateaza din sec. al XV-lea fiind alcatuit, initial, din doua randuri de ziduri si cinci turnuri de aparare.

În acelasi ansamblu arhitectonic mai sunt plasate: cladirea Primariei vechi (atestata documentar în anul 1583), Casa parohiala (datata la anul 1515) si Scara acoperita (executata în 1803).

În cursul secolelor XVII-XIX, prin construirea mai multor cladiri pe traseul celor doua incinte, s-a ajuns la situatia actuala în care se mai pastreaza portiuni din zidul interior precum si patru dintre turnurile de aparare: Turnul Clopotelor, Turnul Funarilor, Turnul Croitorilor si Turnul Mariei.

TURNUL TROMPETILOR

”..Clasificat printre primele zece turnuri înclinate ale lumii, amintind prin silueta sa de Turnul de la Pisa, acoperit cu tigla smaltuita în diferite culori, Turnul Trompetilor se încadreaza armonios în structura arhitectonica a bisericii evanghelice “Sfanta Margareta”.

“…Deasupra bisericii (evanghelice, “Sf.Margareta”) se înalta Turnul Trompetilor, punct de observatie a împrejurimilor, înalt de 68,5 m si cu o deviatie de la verticala de 2,28 m. Cu ocazia supraînaltarii sale în 1550, acoperisul turnului a fost încadrat de patru turnuri mici de colt, turnuri care simbolizau dreptul orasului de a pronunta si a pune în fapt pedeapsa capitala (jus gladii). În decursul existentei sale turnul a fost supus la numeroase reparatii, iar în perioada 1927-1930, pentru a se evita accentuarea înclinarii sale, acesta a fost camasuit, atat în interior cat si în exterior, cu o centura de beton armat pe portiunea primelor trei etaje.

In anul 1880, la ultimul nivel al turnului a fost instalat actualul ceas, primul fiind montat în sec. al XVIII-lea, iar în anul 1984, la nivelul ceasului a fost amplasata o statueta de lemn cu brat mobil, realizata de Kurtfritz Handel, copia fidela a uneia care a fost amplasata pentru prima data într-o nisa din coltul de S-E al turnului în sec. al XVIII-lea, cunoscuta sub numele de Petre din Turn (Thurm Pitz)….”

“In acest turn a fost retinut Vlad Tepes în anul 1476, în urma unui conflict cu Matei Corvin. Pe peretii interiori se pot admira picturi murale executate în sec.XIV-XV….”

Surse : Primaria Municipiului Medias , Revista Cultural-Crestina “Glas Comun” (Losonczy Alexandru , Iunie 3, 2008) , “Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Medias”, Alexandru Avram, Ed.”ALTIP” Alba-Iulia, Sibiu 2006 (Ministerul Culturii si Cultelor, Muzeul National Brukenthal, Bibliotheca Brukenthal, III) 

Cluj Arena

     

Puteti vedea mai multe fotografii pe : www.cluj-am.ro 

Pe curand!