“Gargara de dupa negrul de fum-Medias si Copsa Mica”, un articol de Alina Iordache

  

“Pe vremea cand Medias era Mediasch, stema orasului avea si un ciorchine gras de strugure. Asta pentru ca burg-ul, situat într-o caldare, se afla scufundat în dealuri terasate cu vita-de-vie. Dupa ce socialismului chiar i-a mijit mustacioara, campania de în-blocare a adus orasului, devenit, si el, muncipiu, locuinte de serviciu pentru industria care a îmbacsit locul. Pana si Kokel-ul (Tarnava) a dat pe dinafara de furie. De doua ori. În 1970 si-n 1975, inundand tal-ul (campia) si aruncandu-i pe oameni în disperare. Cei cu casele pe malul garlei îti arata si azi pana unde-a urcat apa. De si-au gasit covoarele, înnamolite, pe tavan.

Degeaba aveau ERO, Salconserv, Automecanica, Unitatea de Aviatie, Vitrometan, Geamuri, Cercetare în Gaz Metan. Pierdusera starea asezata a lucrului facut cu cap. Exodul german a golit satele din preajma, care s-au trezit napadite de pretinii cu palarii rotate. Cu cai cu tot. Lumea s-a tras la stadt. Si-uite-asa, ca-ntr-o poveste cu Hansel si Gretel pierduti în padure, s-a mistuit în ceata si istoria carturarului Stefan Ludwig Roth. Tinerii nu numai ca nu s-au grabit sa ia exemplu, da’ chiar au zbughit-o spre alte zari de carduri pline.

Mediasul vechi, atestat la 1267, oras din 1495, seamana cu un melc de patiserie. Ti-l imaginezi cu nuca, vanilie sau mac. Si începi sa-l desfasori pana la miez. Îti prelingi pasii prin timpurile îmbratisate de strazi, case, turnuri, ziduri, porti. Iar daca vrei sa-l savurezi fara a-ti intra printre dinti vreo coaja ratacita, sub forma de bloc ori gugumanie moderna, nu trebuie decat sa stii de unde sa pornesti umblarea. Ramasita de Ev Mediu, orasul-cetate începea cu porti. Si cu turnuri. Cauti un turn si ai gasit locul.

Din toate, au ramas trei. Ca sa întelegi cum se valureste deal-vale si sa-i patrunzi logica intra-extra muros, o iei de la Turnul Portii Forkesch (1494–1534). Dreapta-stanga ramasite; zidurile – Str. Andrei Saguna. Alegi, sa zicem, dreapta. Si intri. Urci-cobori si, pe Strada Cetatii, ajungi la Turnul Schmiedgasser (1641). Turnul din Ulita Faurarilor. Partial, café-bar. Apuci apoi pe Strada Simion Barnutiu si, cu zidurile în stanga, ajungi pe un varf de unde vezi pana la Tarnava. Aia Mare. Cultural vorbind, trebuie sa nu ratezi Strada Mihai Viteazu. Prima biserica romaneasca ridicata în cetate, „Înaltarea Domnului“ (1826).

Prima scoala cu predare în limba romana, „Mihai Eminescu“ (1826). Biserica Franciscana, romano-catolica, gotic tarziu esuat în baroc (sec. XV), amintind ca ordinul a functionat în oras între 1444 si 1543. Si muzeul din cladirea manastirii. De care sta lipita scoala „Bathory Istvan“ (1723). Faci apoi stanga si, pe Strada Azilului, te scoti direct la turnul Portii Steingasser (1494–1534). Al Ulitei Pietruite. Refacut dupa atacul curutilor. Care curuti erau taranii romani si unguri ai lui Doja (1514). Denumirea a fost apoi extinsa la toti luptatorii antihabsburgi. Lupta care a culminat cu rascoala lui Fr. Rakoczi al II-lea (1703–1711). În turn, functioneaza „Asociatia Eco-Pescar“. Cu spatele spre turn, o iei apoi pe fosta Strada Pietruita, azi Honterus Johannes.

E una dintre preferatele mele. Într-un oras sasesc, strada asta, cu casele flancului drept aliniate „Herr General“ si cu flancul stang total sui, e o eruptie de fantezie pe rigiditatea saxona a vremii. Cu baze piramidale (eu le zic „talpa de elefant“), casele fug usor una de alta, una în fata celeilalte, iesind tot mai mult spre mijlocul strazii. Fiecare încearca sa vada si „dupa colt“. (Mai gasesti ruptura asta în Alsacia, cu ferestruica laterala – spion de drumuri.) E loc cu case vechi si porti vechi. Un amestesc de stiluri, culori si ornamente ce tresalta chiar si sub delasarea vremurilor. Urci putin, catre Piata George Enescu, si cobori apoi, pe stanga, la intrarea în Liceul Teoretic „Stephan Ludwig Roth“ si Scoala Generala „Hermann Oberth“. Cea mai veche scoala a asezarii, pozata pe „Castel“. O placa aminteste ca, în 1935, prima racheta a lumii a fost lansata aici, de catre Oberth. Fost profesor la Liceul „Roth“ între 1924–1938. Exista în oras o Casa Memoriala Oberth. Iar în Deutsches Museum din München cateva sali dedicate lui. Dupa antecedentele sibianului Conrad Haas (1509–1579), fara mirari.

Castelul e, de fapt, o mica cetate. Mai precis, o biserica fortificata. „Sfanta Margaretha“ (evanghelica – 1450). Zidurile sunt locuite. De intrat, musai, în „Deutsche Schule“! (scoala „Oberth“.) La respirat Ev Mediu: grosimea peretilor, coridoarele aplecate, arcadele, scarile. Alaturi, casa în care s-a nascut St.L.Roth (1796–1849). Profesor, istoric, pastor. Fost colaborator a lui Pestalozzi. Luptatorul pentru drepturile minoritatilor, ucis de… revolutia pasoptista. Între „Unio Natiorum“ si 2007, A.D., sasii s-au foarte rarit în toata Transilvania. Ritualul brasovean al junilor (romanilor) care iau cu asalt cetatea si o cuceresc s-a repetat cam peste tot. Cu ce efecte – alta poveste !*…

În Piata Enescu, cladirea mot-de-deal a Bibliotecii, ajutata, în spiritul celor mai sus-scrise, de un café-bar si-o florarie. Dai coltul, si-n stanga, Piata Regele Ferdinand I. Piata centrala. Si parcul. Arunci un ochi deasupra farmaciei, pentru inscriptia-ornament „Martinus Clausenburger – 1643“. Cu lebada, simbol protestant. Din centrul pietei, închisa, cu aceeasi nealiniere a caselor (sec. XVI–XVIII), pe cele patru laturi, poti vedea turnul înclinat al „Sfintei Margharetha“. Si ceasul. De care, la fix de ora, trage, nu moartea, ca la Praga, ci un omulet-timp. Un „Meister“ cocotat pe turn ca ariciul pe-o perie. Fantezia arhitecturala a spart una din cele patru laturi. Spre Nord, unde Ulita Faurarilor – I.Gh. Duca – o ia catre turn. Închei, memorialistic, urmand Strada St.L. Roth.

Pe colt, „Salonul Virgil. Frizerie“. Cum strapungerea care iesea, odata, catre ziduri a fost ghilotinata de-o pizzerie, mai lungesti ceva drumul, înainte de-a te arunca iarasi în locomotii de mileniu trei. La capatul strazii o poti apuca dreapta, catre noua primarie (zisa „Casa Alba“), sau stanga, pe Strada Pompierilor, spre… pompieri, gara, autogara. Ca sa nu ma desurubez, mentin stanga si ajung la sinagoga (sec. XX). Geamuri sparte, plasa de sarma. Închisa. Ferecata. Pe o latura a ei, Strada Mihai Kogalniceanu, pe alta, Strada Unirii. Care urca spre Judecatorie, cu Parchetul ei cu tot. Si spre Catedrala Ortodoxa „Sfintii Mihail si Gavril“ (1929–1933). Cam lati-lungila si greoaie. Langa ea, o cladire maro-bej, aducand a Castelul Hasdeu, de la Campina. „Clubul Sportiv Scolar“. În fata lor, Turnul Forkesch. Cu Strada Nicolae Iorga, terminandu-se în piata mare. Si melcul se înfasoara în jurul meu. Iarasi, iarasi, iarasi…”

Sursa : “Gargara de dupa negrul de fum-Medias si Copsa Mica”, un articol de Alina Iordache , aprilie 28 2009, publicat in Revista 22 (Revista Grupului pentru Dialog Social), editia online 

BRESLE MESTESUGARESTI IN MEDIASUL MEDIEVAL

Motto :

“Cel de-al patrulea oras este Medias (Medwisch), asezat chiar in mijlocul Transilvaniei, in cel mai bun loc din tara. Nu este mare, dar bine intarit. Indeosebi este bine pazita o biserica de pe munte*, caci acesti oameni le intaresc asa cum ne intarim noi castelele” .(Eberhardt Werner Happel-1688).

*Happel-1647-1690-nu a vizitat niciodata Mediasul, a preluat informatia de la I.Kemeny, fapt care explica eroarea.

In anul 1501, in Medias fiinteaza 6 bresle, in 1562 sunt inventariate 28 de bresle cu 34  branse distincte, iar in anul 1698 este atins numarul maxim de 33 de bresle. 

Prima breasla mentionata in Medias a fost breasla croitorilor, in 1456, iar primul statut dateaza din 1499.Din 1516croitorii apar in registrul de socoteli al orasului si in acelasi an isi redacteazastatute noi.Importanta breslei este confirmata si de incredintarea spre intretinere si paza a unui turn important al Castelului.In anul 1587, Universitatea Saseasca emite un act, care atesta dreptul croitorilor medieseni de a controla activitatea croitorilor din Atel, Mosna si Biertan.

Mesterii croitori confectionau haine din postav, matase, catifea si panza.Cei avuti si mica nobilime purtau in anotimpul rece, ca haine exterioare, dolmane (anterii), care erau de trei feluri : albe, negre sau gri. Marea nobilime purta in locul dolmanelor, blanuri scumpe.Sub dolmane se purtau haine din stofe scumpe si pantaloni si din aceeasi stofa, lungi sau pana la genunchi. Croitorii mai confectionau ornamente bisericesti din stofa cusuta cu fir de aur sau argint, adusa din Italia sau din Orient.

Intreaga populatie a oraelor si nobilimea isi confectionau hainele la acesti croitori, numarul lor fiind destul de insemnat in orasele ardelene.Croitorii se imparteau in doua branse : cei care faceau haine de comanda si cei care faceau haine gata, pentru targ. Intre aceste doua categorii de croitori s-a stabilit o intelegere inclusa apoi in statutele breslelor : cei care faceau haine pentru targ , sa le faca simple, nu duble  (deci cei care le cumparau gata trebuiau sa apeleze la categoria cealalta, pentru captusirea si ajustarea hainelor).

In anul 1501, in Medias fiinteaza 6 bresle, in 1562 sunt inventariate 28 de bresle cu 34  branse distincte, iar in anul 1698 este atins numarul maxim de 33 de bresle.

Breasla aurarilor este mentionata in 1494 (este amintit Johannes Aurifaber-aurarul-in 1441), produsele ei fiind caracterizate prin tehnica superioara de executie si prin bogatia ornamentatiei. Calitatea metalului intrebuintat de aurari era stabilita atat prin statute de breasla, cat si prin dispozitiile oficiale ale puterii centrale .Aurul trebuia sa fie de 18-20 carate, iar argintul de 14-15 carate. Calitatea produselor era foarte sever controlata. De la mesterii aurari din Medias ar putea proveni potirele pastrate in bisericile din Rupea, Veseus si Atel, lucrate in aur si email.

Opera a aurarilor din Medias sau Sighisoara pot fi si cele doua cristelnite de la sfarsitul sec. al XIV-lea cunoscute in Transilvania : una de la Medias si a doua de la Saies. Stilul amandurora este gotic, avand forma unui potir, inalte de 72-74 cm. Cristelnitele sunt confectionate in acceasi perioada si pe amandoua sunt sapate inscriptii cu majuscule latine, invocand ajutorul Fecioarei Maria.

Concurenta dintre aurarii breslelor din diferite orase s-a manifestat mai ales la sfarsitul sec.al XVI-lea. Din aceste motive, breslele de aurari din Sibiu, Brasov, Medias, Bistrita si Sighisoara formeaza o uniune pentru apararea intereselor comune. Uniunea isi redacteaza statute comune, indreptate mai ales impotriva mesterilor clandestini de la sate, obligand clientii sa cumpere obiecte din aur numai de la pravaliile mesterilor breslasi.

In anul 1501,breasla macelarilor detinea primul loc intre breslele mediesene, find bine organizata, puternica si cu numerosi membri. Prima mentiune a macelarilor dateaza din 1460, cand Laurencio Carnifice (macelarul) participa la o hotarnicie intre sate. Din registrul de venituri al orasului, rezulta ca breasla macelarilor platea cele mai mari impozite dintre toate breslele, intre 9-10 florini anual, fata de 2-6 florini la celelalte bresle. In 1570, breasla macelarilor din Medias isi reinnoieste statutele, care sunt aprobate de comunitatea saseasca. Macelarii erau obligati sa aprovizioneza populatia Mediasului cu carne proaspata si suficienta, verificata si stampilata. Cei care vindeau carne stricata sau care provenea de la animale furate erau sanctionati cu amenzi, interzicerea dreptului de a practica meseria un timp sau chiar excluderea din randurile breslei. Carnea stricata era confiscate si data la caini.

Macelarii erau intr-o lupta continua cu blanarii-cojocari din Medias, in legatura cu vanzarea pieilor de miei, drept pe care-l revendicau exclusiv blanarii-cojocari. Macelarii obtin castig de cauza in 1589, cand principele Sigismund Bathory le acorda dreptul de a vinde piei de miei.

Numarul mare al brutarilor si rolul important al acestui mestesug ii determina sa se organizeze in bresle. Se produceau turte, placinte, paini, jimble s.a. In 1574, brutarii din Medias obtin dreptul de a se organiza intr-o breasla separata. Cam in acelasi timp se naste si breasla moraritului.Morile se construiau pe cursurile de apa.  

Tabacarii din Medias obtin in 1471 un privilegiu din partea lui Ioan Corvin, potrivit caruia li se asigurau conditii de productie avantajoase.Privilegiile se refereau la apararea intereselor fata de concurenta tabacarilor nebreslasi sau a mesterilor din branse inrudite.Privilegiile au fost reinnoite de trei ori in decursul sec. al XVI-lea. Exista in paralel si breasla manusarilor si a confectionerilor de traiste si pungi. Conflictul dintre ei s-a stins in 1452, cand celei de-a doua bresle I s-a interzis sa mai prelucreze piele in afara necesitatilor proprii mestesugului lor.

Calitatea pieilor, a tabacitului si a pantofilor confirma prestigiul pantofarilor din Medias. Contracte intre breasla pantofarilor din Medias  si pantofarii din Atel, Mosna si Richis sunt aprobate  de senatul orasului intre anii 1552 si 1587. In a doua jumatate a sec. al XVIII-lea , masurile luate de Maria Tereza se fac simtite si in acest domeniu : apar pantofarii germani, care fac concurenta  pantofarilor sasi locali. O hotarare locala din 1793 reglementeaza raporturile dintre cele doua categorii rivale.

Breasla blanarilor-cojocarilor avea un statut privilegiat, prin solicitarea produselor lor pe piata interna si externa. Asigurarea procurarii materiei prime, a pietelor de desfacere si eliminarea concurentei neloiale au fost confirmate in 1513 (in 1493, regale Vladislav al II-lea interzicea negustorilor straini sa cumpere blanuri  de pe teritoriul celor sapte plus doua scaune sasesti) printr-un privilegiu acordat unui grup de opt orase, printre care si Mediasul. Uniunile interurbane ale breslelor de blanari-cojocari tin sedinte commune , cum au fost cele din 1505 si 1512, intrunite la Medias, in care stabilesc statute unice.

Blanarii erau membrii marcanti ai comunitatilor orasenesti; de exemplu, in 1542, intre juratii orasului Medias erau si blanarii (pelliones) Urban si Quirin. Breasla blanarilor-cojocarilor era a doua ca pondere dupa cea a macelarilor, platind la inceputul sec.al XVI-lea un impozit de 4-5 florini pe an.

Tesatorii de lana (lanae textures) din Medias erau organizati in breasla inca din 1502. Ei aveau o moara (piua) pentru care plateau orasului un impozit de 3 florini anual. In 1447, pe teritoriul celor Doua Scaune  existau postavari, carora o decizie a dietei le recomanda sa nu-i mai impiedice pe confratii lor clujeni sa-si vanda produsele la Medias si Sighisoara. Dupa 1550, alaturi de tesatori-postavari apar si tesatori-panzari ( de panza de in).

Solidaritatea de breasla s-a manifestat si in domeniul postavarilor-tesatori. In 1536, reprezentantii breslelor de tesatori-postavari din Sibiu, Sighisoara, Medias, Bistrita si Sebes, in numele tuturor tesatorilor de lana din cele Sapte Scaune plus cele Doua Scaune sasesti, reclama obstii sasesti tesutul postavurilor in afara atelelierelor breslelor. Obstea hotaraste ca vinderea tesaturilor din lana produse in gospodariile din cele 7+2 Scaune sa fie permisa pana la valoarea de 3 dinari.

Apare o noua profesiune : tunzatorii de postav. La Medias ei sunt amintiti in 1561, fara a se preciza daca erau organizari intr-o breasla. Tunzatorii de postav din Medias au depus o plangere impotriva croitorilor care, pe langa exercitarea meseriei lor, mai tundeau si postav. Magistratul sibian reinterzice, in 1566, tuturor croitorilor din scaunele sasesti sa tunda postav.

Din randurile tunzatorilor de postav a fost ales Laurentius Rasor ca jude al orasului.

Breasla butnarilor (ce nume!…faceau butoaie!) din Medias se plange in anul 1525 regelui Ludovic al II-lea ca mesterii butnari straini vand toamna produsele lor in satele din scaunul Mediasului.Regele acorda butnarilor medieseni un privilegiu care sa-I apere de concurenta mesterilor straini, dar nerespectarea lui impune reconfirmarea acestuia de inca cinci ori in sec.al XVI-lea.Cele mai vechi mentiuni despre butnarii din Medias dateaza din anii 1453-1456, cand Petrus Doleator (butnar-dogar) este ales in functia de jude local (villicus).

Procesul din 1579 dintre butnarii din Medias si cei din Sighisoara, Rupea si Agnita este rezolvat de Sigismund Bathory in favoarea primilor, care confisca produsele celorlalti.Uneori se ajungea pana la arderea marfii provenite de la nebreslasi sau a strainilor.

Sapunarii sunt amintiti la Medias in anul 1573. Sapunaritul nu avea o amploare prea mare in acei ani, numeroase familii rezolvand problema artizanal.

Barbieritul definea o profesie cu un sens mult mai larg decat cel din zilele noastre. Barbierii tundeau, radeau barba, puneau peruci, dar si extrageau dinti, faceau mici interventii chirurgicale, “luau” sange, s.a Uneori mai colaborau la otravirea unor domnitori, cum a fost cazul barbierului polonez care-i ingrijea rana  domnitorului muntean Mihnea, bandajand-o cu otrava. Barbierul neamt trimis pentru asistenta medicala de principele Transilvaniei descopera tradarea, il vindeca pe domnitor, iar acesta se razbuna cumplit pe grupul de boieri care l-au mituit pe polonez. Istoria l-a retinut ca “Mihnea Voda cel Rau”, dar …asa se scrie istoria.

Barbierii aveau carti  de medicina proprii, iar farmacistul, care era mentionat inca din sec. al XVI-lea, isi producea singur alifiile sau bauturile tamaduitoare, dar care nu puteau sa-l protejeze nici macar pe el de contractarea ciumei.

La concurenta cu barbierul si farmacistul erau vindecatoarele, femei care ofereau leacuri si vraji pentru indepartarea raului. Superstitiile alimentau faima vrajitoarelor, iar procesele si arderile pe rug se succedau periodic.

Aparitia ceasurilor de buzunar aduce in peisajul mestesugarilor o noua profesie : de ceasornicar (clepsidarius), care repara atat ceasuri de turn, cat si ceasuri de buzunar. La Medias este mentionat un ceasornicar la 1566! Desi in unele lucrari se afirma ca exista o breasla a ceasornicarilor in 1566 in Medias, personal ma indoiesc de acest lucru. Un ceasornicar nu putea constitui o breasla, nu avea sens, nu avea concurenta. Si cate ceasuri puteau fi in Medias si in imprejurimi la 1566?

Sticlarii produceau atat sticla pentru geamuri, cat si obiecte casnice din sticla : farfurii, pahare,s.a. La Medias, sticlarii sunt mentionati pentru prima data in 1590.

Funaritul. Multa vreme m-am intrebat cu ce se ocupa breasla care avea in grija Turnul Funarilor. N-as fi crezut niciodata ca raspunsul poate fi atat de simplu : faceau funii. Intrigat, am facut sondaje in randul mediesenilor ; rezultatul, zero. Probabil ca era o breasla puternica, din moment ce I sa- incredintat un turn atat de impunator si important in apararea Castelului. La Medias funarii erau mentionati in registrul de socoteli al orasului din 1509, dar membrii breslei mor in totalitate in timpul ciumei din 1586. Un puternic centru al funaritului se afla la Nockrich, in apropierea Mediasului.

Mestesugul zidaritului are radacini adanci la Medias. Dupa P. Niedermaier, raportul dintre casele de lemn si cele de “piatra” era urmatorul : in 1400, 200 case de lemn, 50 de piatra, in 1500, 300 case de lemn , 50 de piatra, in 1600, 100 de lemn, 100 de piatra. Statutul breslei zidarilor din 1539, care continea 21 articole, este refacut la 10 ian.1627. Mediesenii erau puternic concurati de cei din satele din jur. Zidarii se plang sfatului orasenesc care, prin hotararea din 15 aprilie 1595, interzice zidarilor din Seica sa faca lucrari in oras fara acordul breslei. O alta hotarare din 1599 introduce aceeasi interdictie  zidarilor din Copsa Mica si Valchid.

Breasla lacatusilor este atestata din 1502, iar produsele sunt bine reprezentate in Muzeul Municipal. In 1435 este mentionat Stephanus Serator (lacatusul), iar intre 1470-1477 Martinus Faber (fierarul) detine calitatea de jude local. Breasla platea orasului, in 1502 un impozit de doi florini anual. In 1508, Anton fierarul este ales jude al orasului, iar in 1534 fierarul Nicolae devine notarul Mediasului. Pentru stimularea si protejarea breslei, Sigismund Bathory interzice importul produselor de lacatuserie din Germania sau Austria, la 10 august 1586.

In 1614 are loc la Medias o adunare generala a breslasilor lacatusi din Medias, Sibiu, Sighisoara, Biertan si Rupea, pentru adoptarea unui statut comun si pentru uniformizarea contractelor de munca.

Sursa : “Medias, Monumente medievale” de Stefan Ionescu, Tipar Honterus Sibiu., ilustratia Adrian Samoila

Turnuri

     

Turnul Steingasser, Turnul de poarta a ulitei pietruite, a fost construit între anii 1507-1534. Are doua etaje si 25,8 m înaltime si a fost dat în grija pietrarilor si zidarilor.A fost grav avariat în anul 1705 de armatele curutilor. Cu ocazia reparatiilor efectuate în 1745 în interiorul globului metallic al turnului a fost depus un document în care un senator al orasului, Stephan Hann de Hannenheim scria: ”Necredincioasa ceata a Racotianilor si-a facut simtita lipsa de omenie, a furiei lor si asupra acestui credincios oras, atât cetatenilor cât si asupra caselor, a zidurilor de aparare si a bastioanelor, dar turnul s-a ridicat din ruinele sale asemenea pasarii Phoenix care renaste din propria sa cenusa”. Reparatiile au modificat caracteristicile stilistice ale turnului si au diminuat rolul sau defensive. Caractetul baroc al refacerii se manifesta si prin realizarea acoperisului cu o schimbare a pantei. Golurile de tragere clasice au fost înlocuite cu orificii în forma de cheie întoarsa destinate armelor de foc. Intrarea în turn se face prin gangul pietonal de la estul turnului.

Situat in partea de N-V a incintei cetatii, Turnul Scolii este inglobat in cladirea scolii construite in anul 1713, dar azi se mai conserva doar primele niveluri, partile superioare fiind demolate in sec. al XIX-lea. Spre deosebire de Turnul Clopotelor, era un turn de flancare construit cu trei laturi in exteriorul zidului,fapt ce pledeaza pentru incadrarea sa spre mijlocul sec.al XV-lea.Avea forma unei prisme cu plan rectangular si un acoperis piramidal. Sursa : Primaria Municipiului Medias

Turnul Rotarilor

Datare : mijlocul sec. XVI; sfarsitul sec.XVII.

Este printre ultimele turnuri ramase in picioare pe latura estica a cetatii, fiind un turn de flancare de forma prismatica, transformat in locuinta.(Str.Dupa Zid).

Turnul Mariei se detaseaza de celelalte turnuri prin silueta eleganta si prin crenelurile sale. Este un turn  interior cu partile realizate din piatra, ce apara partea de S-E a fortificatiei.
Construc?ia este simpla, avand un parter ridicat peste o pivnita. Ultimele trei niveluri sunt marcate, de o pereche de deschideri dreptunghiulare mai ample, urmate de cate un meterez de mici dimensiuni. Partea superioara a edificiului, construita din caramida si incheiata in forma “de pupitru”, apartine unei refaceri de dupa anul 1500.

Încaperea, considerata astazi ca fiind parter, este boltita semicilindric si are interiorul acoperit cu fresce databile la începutul sec. al XVI-lea. Pe un perete se gaseste “Coborarea de pe cruce”, iar pe bolta “Mielul cu stindardul”, avand de jur imprejur simbolurile celor patru evanghelisti. Fragmente pictate exista si pe peretii incaperii primului etaj.

Se considera ca încaperea a servit drept capela pentru slujbele celor morti în timpul epidemiilor.

In încaperea de la primul etaj au existat picturi, un fragment al “Rastignirii pe cruce” fiind înca vizibil.

Pe marginea zidurilor s-a adaugat o suita de creneluri, de un placut efect decorativ

Turnul Funarilor

Turnul Funarilor (dupa numele breslei care-l apara) se remarca prin sobrietate, eleganta si proportionalitate.Are sapte niveluri.Zidurile sunt strapunse de metereze inalte si inguste, iar ultimul nivel, scos in rezalit, se sprijina pe o firiza de console intre care se afla guri de aruncare.

Deasupra gurilor de aruncare se deschideau ferestre/goluri de tragere pentru armele de foc, apoi urma acoperisul piramidal.In interior, primele trei niveluri au fost boltite, iar urmatoarele erau despartite prin plansee de lemn. In sec.al XVIII-lea, doua cladiri au fost alaturate turnului. Una dintre acestea este vechea scoala, iar cealalta este Turnul Scolii.

Prima scoala oraseneasca este mentionata in documente in anul 1586 amplasarea ei pe locul actual fiind foarte probabila. Datorita starii de conservare precare, scoala a fost in mare parte recladita la sfarsitul sec.al XVII-lea.

In sec. al XIX-lea turnul devine “turn al slaninii” unde comunitatea saseasca îsi depozita slanina afumata.

În ultimii ani, în turn a fost depozitata arhiva Bisericii Evanghelice “Sf. Margareta”.

Turnul Fierarilor (Schmiedgasser)

Turnul Fierarilor (Schmiedgasser), ridicat deasupra Canalului Morii. Turnul are în partea superioara guri de aruncare pe console profilate si goluri de tragere, muchiile fetelor turnului fiind subliniate de bosaje. Pe fatada sudica, într-un panou marcat de doua coloane si doua arcade geminate, este consemnat faptul ca, în anul 1641, mesterii Martin Petri si Michaelis Petri au terminat renovarea turnului.

La intersectia strazilor Closca si I.G.Duca (fosta a Fierarilor) se afla fostul turn de poarta al strazii Fierarilor (Schmiedgassertorturm), poarta avand un rol secundar. Este o constructie mai joasa, avand in total trei niveluri, cel superior iesit  in rezalit si sprijinit pe o insiruire de console in intervalul carora se plaseaza gurile de aruncare. Registrul de deasupra acestora este marcat de alte deschideri in forma de gaura de cheie pentru tirul cu arme de foc. Acoperisul este inalt piramidal.

Turnul nu era propriu-zis un turn de poarta, fapt vizibil in fotografiile anterioare anului 1903, in care poarta baroca tarzie, deschisa in zidul de aparare in anul 1800, era plasata lateral. La nivelul parterului-azi obturat-se realiza un acces pietonal.

Fatada exterioara a turnului pastreaza zugravita data 1641, data la care edificiul a fost reconstruit de mesterii medieseni Martin Petri si Petri Michaelis. Muchiile turnului sunt realizate cu bosaje datorate in mod cert unei interventii din sec.al XVIII-lea.

Turnul Croitorilor, situat pe latura sudic? a incintei, este tot un turn de flancare deosebindu-se de Turnul Funarilor prin forma mai alungit? a gurilor de aruncare ?i prin lipsa ferestrelor de tragere de deasupra acestora. Pe trei niveluri exista metereze dreptunghiulare inalte si inguste

Turnul a fost încorporat, partial, în edificiul primariei vechi, reconstruit dupa anul 1583 cu fonduri cedate orasului de catre principele Stefan Bathory. In prezent cladirea, refacuta de mai multe ori, adaposteste o scoala si o gradinita.

Turnul Clopotelor este situat pe latura de vest a fortificatiei avand, la data ridicarii sale rolul de turn de poarta.

Este o constructie prismatica cu un plan usor trapezoidal si se inalta pe sapte niveluri. Ultimul etaj este format dintr-o eleganta galerie exterioara din lemn, în interiorul careia sunt plasate clopotele bisericii. Deasupra se ridica acoperisul inalt, piramidal.

Accesul spre nivelurile superioare se realizeaza prin scari de lemn, exceptand primele doua etaje, unde o scara din piatra este construita in interiorul zidului

Luand în consideratie materialul de constructie mixt (piatra si caramida la nivelurile inferioare) precum si pozitia lui fata de zidul de incinta, turnul a fost datat la începutul sec. al XV-lea.

Ulterior, în secolele XVII-XVIII, turnul a suferit anumite interventii (1695,1796), iar în anii ‘80 ai sec. XX, împreuna cu întreg complexul castelului, a fost restaurat.

Surse : Primaria Municipiului Medias , “Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Medias” , Alexandru Avram, Ed.”ALTIP” Alba-Iulia, Sibiu 2006 (Ministerul Culturii si Cultelor, Muzeul National Brukenthal, Bibliotheca Brukenthal, III)  

2139/1342-ianuarie, 1556/957-februarie ( total/vizitatori unici) ;  ultima saptamana : 20-55, 21-41, 22-35, 23-44, 24-46, 25-37, 26-19 vizitatori

Liceul “Stephan Ludwig Roth”, Medias

Edificiu amplu construit in urma hotararii Presbiteriului evanghelic luteran din 6 septembrie 1908 in locul caselor Heydendorf si Andrae si pe o portiune a doua parcele care apartineau curtii bisericii parohiale evanghelice. Pe o ilustrata circulata in 1910 sunt vizibile pe locul viitorului liceu trei case ridicate pe doua niveluri (p+1).

Lucrarile de constructie au inceput in iunie 1910 dupa proiectul arhitectului Friedrich Balthes din Sighisoara. Acesta a ocupat locul al doilea la un concurs la care au participat 34 proiecte, in care premiul intai nu a fost acordat, iar pe locul trei s-au clasat arhitectii din Bratislava Florian Appartenny si Karl Hofstadter, precum si din Budapesta, Jozsef Muller.

Planul general are dispozitia literei T cu un corp dreptunghiular spre str.Petru Rares pe centrul careia este dispus perpendicular un al doilea corp. Fatada spre str.Petru Rares este compusa din trei segmente : A) un rezalit din trei axe, cel din centru de dimensiune mai ampla pe patru niveluri cu lucarne pe cornisa (s+p+2) ,  B) un segment plat format din 9 axe cu ferestre 4+2 ochiuri,(s+p+1+m)- cu lucarne moderne pe cornisa, C) rezalit cu trei axe, central un bowindow (s+p+2). De remarcat decoratia exterioara realizata perimetral sub streasina : firiza in tehnica sgrafito in care intre elemente fitomorfe apar simboluri ale artei si intelepciunii-lire cuprinse intre bufnite.

In interior, la parter, se afla bolti in cruce cu penetratii in podesta casei scarilor.

     

Sala festiva : Pictura murala de Hans Hermann, recent decapata si realizata in tehnica tempera in straturi pe tencuiala de caseina, consta in mai multe scene, din care 12 casete realizate in mezorelief, pictate in albastru, cu reprezentarile zodiacului. Apar si alte doua medalioane cu cate doua figuri feminine alegorice. Scena principala reprezenta Mersul la biserica cu personaje imbracate in costum popular sasesc. Alte picturi : 9 casete cu muzele-in centru URANIA-inscriptie cu caractere grecesti.

Existau initial picturi (medalioane florale) si in casa scarilor, acestea fiind mascate cu tencuiala. Ferestrele au vitralii cu motive florale geometrizante. Se remarca elegantul pupitru in stil Juggendstill, lemn, cu un relief avand o inscriptie-1912-Freuenverein si un stejar stilizat, precum si usile sculptate.

Edificiul a fost terminat in 1912, inaugurarea avand loc la 30 octombrie in prezenta episcopului evanghelic Friedrich Teutsch .

  

Sursa  :“Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Medias” 

Turnul Trompetilor

     

“Daca vii din “Badaraua” si treci prin Piata Mica , te saluta Turnul Trompetilor cu forma lui unica din Castelul Bisericii. In spatele lui odihneste Biserica Gotica, care inainte de reformatiune purta hramul “Sfanta Margareta”. Pe langa cel din Sibiu si Sighisoara, Turnul Trompetilor se poate masura cu Turnul lui Stefan din Viena. De acea ii mai spune si Turnul lui Stefan. Statura lui uriasa inobileaza orasul si biserica. Are un acoperis foarte ascutit ce se termina in varf cu un mare glob de aur, iar pe laturi strajuiesc patru turle cu sfere aurite. Acoperisul turnului are tigle colorate din sticla si lut ars, care stralucesc de iti ia vazul. Spre Nord, turnul era asezat pe o boltitura uriasa, in loc de stalpi. Pe sub aceasta treceau nestingherite care mari de povara. Sus la deschizaturile celor patru turle, locuiau cirduri de porumbei. Acestia coborau pentru hrana in Piata Mare, apoi sburau in sus si se roteau in jurul turnului. O porunca nelamurita a distrus cuibarele lor. In jurul turnului se rotesc acum avioanele, care despica cerul orasului ca niste vulturi de otel.

Se spune ca acum cateva sute de ani, cand turnul a fost acoperit cu tigla noua, s-a prabusit un lucrator de pe acoperisul lui. In semn de amintire , i s-a sculptat statuia in lemn, avand costum de zale si o sabie mare ce-o tine cu amandoua mainile. Asa a fost fixat in coltul turnului dinspre Piata Mare. In limba lor nationala, Sasii ii spun “Turrepitz”. Un simbol care pazeste turnul si orasul de nenorociri. Tot atunci turnul a fost inaltat cu mai multe etaje. Cand turnul a fost terminat gata, sta inclinat peste Primarie, cladirea Muzeului de azi. Dar omul are ganduri si planuri. Primarul, senatorii si centumvirii au iesit in piata la sfat. Dupa mai multe chibzuiri, s’a hotarat ca varful turnului sa fie legat cu o funie si tras inspre Ulita Blajului.

-Hooo-rup, hoo-rup,- strigau cetatenii ce trageau de funie si trebuiau sa inceteze cand primarul urma sa strige : “Destul!”

Locuitorii s’au opintit din rasputeri.Tocmai cand turnul sta drept, a trecut o fata frumoasa pe langa primar, de care s’a indragostit foc si a uitat sa mai strige “destul”. Locuitorii au mai tras odata de funie si de atunci Turnul Trompetilor, asemenea celui din Pisa, sta inclinat spre Ulita Blajului.

Turnul Trompetilor zace linistit dinaintea bisericii si atrage vizitatori. Sgomotul din Piata Mica iti incordeaza mai repede atentia. Turnul devine mai inalt si mai ascutit. Puternica lui boltitura in forma de arc a fost daramata. Turlele mici, de care in sarbatori atarna drapelele celor doua neamuri : Romanii si Sasii, iti stapanesc privirea. Intr-o asemenea turla din partea de Apus se mai putea vedea nu de mult, patul in care a dormit pazitorul turnului. De acolo de sus, pandea pe dusmani, se uita dupa lacustele ce se apropiau de cetate cu ganduri necurate sau observa isbucnirea incendiilor in oras. Atunci pazitorul din turn tragea clopotul de alarma. Odata, de Sfanta Maria, hotarul orasului a fost atacat de lacuste, de au intunecat  soarele. Paznicul din turn a dat alarma. Copiii si femeile dela munca campului au alergat in cetate, iar barbatii au iesit pe camp cu clopote, cu tobe si tot felul de instrumente sunatoare. Dar totul a fost zadarnic. Pedeapsa lui Dumnezeu a  bantuit doi ani, incat a nimicit toate culturile de  pe campuri si viile de pe dealuri. Populatia a cazut intr-o mare saracie  si nu-si mai putea vindeca ranile. Orasul a mancat paine din radacini de trestie sau din radacini de verze crude. Basicile de porc dela ferestre, care pe atunci  tineau locul geamurilor, au fost smulse si mancate. Unii au mancat caini, pisici, soareci si animale salbatice. Altii au scos viteii neconpti si manjii din caii morti si i-au prajit pe taciune de carbune. S’au ivit si mancatorii de oameni. Criminalii, ce atarnau spanzurati la Dealul Furcilor n-au fost crutati. Erau smulsi din streanguri si mancati. Parintii isi mancau copii. La randul lor, copiii isi mancau parintii, dupa ce n-au mai gasit oua de pasari prin cuiburile din copaci. Suferinta a fost mare. Oamenii si turnul au stat in picioare.

Nu rareori isbucneau incendii. Pazitorul din turn se plimba si iarasi tragea clopotul de alarma. Amestec de onoare, oportunitate si simplitate. Cand se da alarma, veneau pompierii cu furtunele. Pe scari lungi se urcau pe acoperisurile caselor. Cand se auziau sunete de trompete sau batai de clopot, apareau din toate strazile uniformele si constiinta pompierilor. Se intrebau daca au fost gasiti cai pentru trasuri. Daca un birjar stationa in Piata Mare si incerca sa fuga cu caii, pompierii se asvarleau pe capra trasurii, puneau mana pe haturi si atunci porneau furtunos, ca pentru stingerea orasului Troia. Din urma veneau intotdeauna cativa pompieri prea tarziu. Era o priveliste rara pentru noi copiii. Azi dau alarma sirenele fabricilor, care trimit nori uriasi de fum peste oras si peste dealuri. O sirena suna subtire si lung. Incep apoi fluieraturile celorlalte sirene. Pantecul lor trezesc o rumoare asa de mare, incat asurzesc urechile orasului.

Langa Turnul Trompetilor sta linistita Biserica Gotica “Sfanta Margareta”. Pe umerii ei apasa cinci sute de ani. O constructie de piatra a goticului de mai tarziu. La inceput a avut pamanturi intinse si tauri cu pesti in jurul cetatii. Azi poseda averi inseminate si cupe de aur. Inaltimea ei domina jumatate din piata. Expresia interiorului ei au formulat-o mesteri vestiti din Transilvania. Din Piata Mare si din Ulita Blajului, ajungi in Castelul Bisericii pe sub doua boltiri puternice. Scari nenumarate duc pana acolo. Biserica si turnul se inalta langa olalta ca o opera dumnezeiasca, sora si frate, dedicate aceluias scop : vieata. Turnul bisericii este farul luminos al orasului. Pe varful lui se odihnesc cele dintai raze de soare si atrag de departe privirea asupra infatisarii lui de monument pitoresc. Interiorul bisericii este impodobit cu numeroase embleme de meseriasi, cu covoare vechi, care ii dau o infatisare de adevarat templu. Altarul se inalta in lumina ferestrelor largi, cu bogate picturi in genul scoalei vechi germane. In sacristie sunt zidite pietrele mormantale ale Sasilor mai de seama.

Privirea cauta constructia de piatra. Stalpi puternici sustin biserica. Portalurile au coeziune si sunt liberate de ingramadirea ornamentatiilor. Mesterul transilvanean s’a increzut in sine si a dat forma visurilor sale. Ornamentatia nu este fara suflet. Biserica este rasunatoare, are aer si inaltime. Lungimea si largirea incaperii este purtata pe coloane incoronate in stil baroc. Corul se afla in strana arcuita din partea de Apus si se incheie cu orga. De aici canta corul elevilor. Sunetele divine patrund in casa arcuita. In scaunele stranelor de pe margini, sedeau mai inainte breslele. Azi femeile trebuie sa asculte slujba de pe bancile fara speteze din sala principala.

Castelul Bisericii avea doua randuri de ziduri, patru turnuri puternice si o poarta in partea de Apus. In jurul Castelului era un sant larg, peste care conducea un pod miscator. Cand patrundea dusmanul in oras, locuitorii fugeau in Castelul Bisericii, se ridica podul si cadea poarta. Trabantii aparau zidurile. In preajma bisericii se afla putine cladiri : casa in care s’a nascut preotul sas Stefan Ludovic Roth, Casa parohiala, Turnul de tortura, care mai inainte vreme era o capela catolica. Chipurile sfintilor de pe pereti arata acest lucru. O porunca a vremii a incercat sa stearga cu var aceste urme de sfinti. Dar varu cade si chipurile sfintilor apar iarasi la lumina.

In partea de Sud a bisericii se afla Muzeul. E adapostit in cladirea Primariei vechi, deasupra careia sta infipt un turn crenelat pentru aparare.

Putini stiu ca Muzeul pastreaza in el, relicve dela inceputul preistoriei. Vizitatorii straini se minuneaza de obiectele rare si de foarte mare insemnatate, ce se afla aici.

Din epoca de piatra se pot vedea secure, cutite si amnare. Ceeace intereseaza insa in cel mai inalt grad, sunt dovezile despre o vieata preromana in Castru MEDIA. Este epoca de bronz din care se pastreaza lanci , bratari, inele, secure, toate din bronz. O forma din piatra arata cum erau turnate aceste unelte. Schelete si dinti uriasi de mamut, arata ca acest animal preistoric a trait pe aici. Din epoca de fier se vad lanci si mai ales sabii cu doua taisuri. Tot din epoca preromana se afla “moriste” de macinat, care erau invartite cu mana. Epoca romana este bogat prezentata. Vezi catarame de argint, inele decorative, 563 Denari databili intre 217 si 49 a.Chr., monete celtice, pieptene la Tene, pendatifs de tip daco-get, heriomorphism geto-cimeric, tetradrahme, obiecte de ceramica, oale vargate si pictate, urne pentru cenusa mortilor, provenite mai ales de pe Dealul Cetatii. Dintre aceste din urma se vede o urna de 16 cm.inalta din pamant ars, smaltuita cu grafit negru si foarte bogat ornamentata. O bratara din aur , compusa din 52 bucati, imbogateste colectia acestei epoci. Nu lipsesc nici obiectele bisericesti, cum este un pahar de cuminicatura , sculptat cu figuri interesante. Deasupra paharului se punea o farfurie cu sange. Acest pahar este de o foarte mare valoare si multe muzee din Europa ar ravni sa-l aiba.

Demne de admirat sunt mozaicurile din caramida cu marginalii in forma de 8. Cu acestea si-au pardosit interioarele caselor legionarii romani din Legiunea a XIII-a Gemina, ce se afla in Castrul MEDIA. Foarte multe caramizi poarta inscriptia acestei Legiuni.

Toate acestea dovedesc, ca in primul secol, inainte de Cristos, s’a desfasurat o intensa vieata, romana in Castrul MEDIA. Vasile Parvan, care a cercetat vieata preromana, pomeneste de 14 ori Mediasul in monumentala sa opera “Getica”.

Mai multe sectii din Muzeu arata urme de vieata trecuta a colonistilor Sasi, care au recladit orasul pe vechile ruine ale Castrului MEDIA. Vezi  vechea casa taraneasca cu mobile de lemn incrustate, vase de metal decorate si oale smaltuite. Un vas din sec. XVIII e grevat cu cerbi si insignele breslelor. Frumoasa olarie smaltuita in albastru a ramas dela  un vestit olar din Saschiz, de acum doua sute de ani. Un vas smaltuit in verde, are motive anterioare epocii crestine. Acestea erau facute de flacai, in timpul cand torceau fetele. O serie de vase aduse din Germania in sec. XVII, descifreaza motive, din care s’a inspirit oarecum si arta poporana a Tarnavelor.

Insignele breslelor dovedesc , ca organizatiile acestea, au o vechime de mai multe sute de ani in Medias. Fiecare breasla avea sigiliul ei si un “protocol” sau catalog de sedinta. Pe vremea aceea in biserica se striga catalogul tinerilor din fiecare breasla . Se mai afla cupe de argint vechi de trei sute de ani, cu desene liniare simple, iar altele ornate mai frumos cu linii serpuite si intortochiate. Ace de cap cu pietre multicolore, brauri vechi si instrumente de tot felul, arcuri de sageti, arme de fier, arme cu praf, sabii cu doua taisuri pentru taiatul zalelor, costume din zale ale cavalerilor medievali, o ghioaga cu cap de metal, sabii turcesti arcuite cu teaca din tabla galbena, sabii rusesti si un scut mare de lemn acoperit cu piele neagra a garzii regelui Matei Corvin, -care intregesc salile muzeului.

Muzeul poseda si o colectie bogata de documente, scrise pe piele de oaie din vremea principilor Transilvaniei. Un astfel de document vorbeste despre principele Stefan Bathori, care a depus juramantul la Medias ca rege al Poloniei. In semn de recunoastere, a donat a X-a parte din veniturile comunei Velt, pentru intretinerea zidurilor orasului.

O sala este consacrata marilor familii de altadata. Fiecare avea stema ei. Cea mai nobila era familia Hann von Hannenheim, iar cea mai vestita von Heydendorf. Aceasta din urma avea o stema analoaga in simbol, cu icoana Sfantului Gheorghe, omorand balaurul. Relicve cu orgoliul fireturilor de aur al curtii austro-ungare, arata uniforma maresalului L.Fabini. Cu mare grija se pastreaza intr’un dulap de sticla paltonul martirului sas Stefan Ludvic Roth, prin care se vad urmele celor doua gloante primite in piept, cand a fost condamnat la moarte. Mai multe volume omagiale, alcatuite de scriitorul Otto Folberth, sunt inchinate acestui martir si stau randuite intr’un raft nou.

Muzeul acesta arata intreg cultul trecutului. Daca il parasesti, treci pe scari adancite in intuneric, pe sub bolti medievale si te mandresti, cand stii ca te bizui pe acest trecut strabun.

Langa poarta Castelului Bisericii, se inalta Turnul Clopotelor, cu un vechi cerdac de scanduri pentru observare. Din acest turn rasbat undele clopotelor peste acoperisurile caselor. Biserica e perete in perete cu scoala. Gimnaziul “Stefan Ludvic Roth” e sclipitor de curatenie, cu reproduceri in marime naturala, dupa statuele vestite : Venus din Milo, Laocoon, Socrate si Zeus. Biserica si scoala sunt cele doua parghii de sustinere a unui popor, alaturate si deopotriva de ingrijite.

Cu toata inaltimea Turnului Trompetilor si a Bisericii Gotice, gimnaziul nu este acoperit. Gradinita se desfasoara ca un covor verde in fata gimnaziului.

Strada Lunga fuge pe langa el. Impacarea este asa de arzatoare. In lupta din curtea gimnaziului sburau iarna mingi de zapada. Peste trei sute de elevi vociferau aici.

Turnul Trompetilor ramanea singur in mijlocul acestei tovarasii de lupta.”

George Togan, “MEDIAS, ISTORIE ROMANTATA”, Ed.”DACIA TRAIANA” Bucuresti si Ed. “CRISSERV”, Medias 2008 (cap.IX-TURNUL TROMPETILOR).

Ii multumesc lui Mona si Mihai Beu pentru cadoul pe care mi l-au facut in data de 25.06.2009 cu ocazia unei vizite la ei, acasa…si care este cartea “Medias, O istorie romantata”, autor George Togan. A fost o mare bucurie pentru mine…de aceea , la anumite intervale de timp, voi “posta” fragmente mai interesante din volum. Mentionez , in treacat, ca istoricul, publicistul, omul de cultura George Togan  a fost numit cetatean de onoare al municipiului Medias (1992) si ca volumul este o reproducere fidela a celui aparut in anul 1944.

Citez din cuvantul editurii :

“…arareori s’au ivit cronicari, cari sa stranga vieata si gloria acestui oras, intr-o singura carte. In vechime a existat un Johann Hutter. De atunci insa nici o lucrare compacta despre Medias n’a aparut”.

De asemenea ca la aparitia cartii au contribuit si liceenii clasei a IX-a D de la Liceul “Stephan Ludwig Roth” prin lucrari de tehnoredactare, sub coordonarea prof.Helmuth Julius Knall.

Tot ce nu te omoara,te intareste !!

Poti distruge un blog ,poti distruge orice,dar nu poti distruge niste amintiri,care sunt vii in mintea si sufletul nostru;este adolescenta noastra ,este viata noastra ,este totul…si nu ar fii drept sa le distrugi tu ,Ali.
Asa ca,numitule Ali, n-ai distrus decit o interfata a relatiei noastre,oricum regretabil,jenant si incalificabil.Iti sta la indemina sa o faci de cite ori vrei,dar te rugam..,n-o mai fa …!! Este un gest situat sub stacheta minimei morale,daca poti constientiza acest nivel.
Iti multumim,mihai beu din medias, ma gasesti la adresa mihai11beu@yahoo.com
Dupa cum vezi ,eu am curajul sa ma semnez cu numele adevarat.

Buna dimineata tuturor!

Dupa o lunga pauza, m-am hotarat sa scriu din nou. Desi nu am scris multa vreme, m-am uitat pe blog in fiecare zi, cu speranta ca poate altcineva, mai harnic, scrie ceva. De data asta insa, doresc sa scriu cateva randuri pentru Ali, hacker-ul genial, care, parca il vad, sta in intuneric in fata ecranului luminat si face rau celor din jur. Exista doua posibilitati: ori esti un bolnav psihic pus pe a face rau, pentru ca nu vad motivul care te-a impins sa ne distrugi blogul, ori esti un coleg de-al nostru invidios. In ambele cazuri noi toti te dispretuim pentru lasitatea, rautatea si prostia de care dai dovada. Ce simti tu cand stai in fata tastaturii si reusesti sa distrugi o platforma de comunicare a unor oameni care nu ti-au facut nimic???
Probabil ca vei mai distruge blogul nostru si alte bloguri, probabil ca asta iti este singura placere pe care o mai ai (e trist), dar sa nu uiti un lucru: uita-te la poza noastra, ce ne leaga pe noi cei adunati acolo, prietenia noastra, calitatea noastra umana, amintirile noastre din copilarie si pana astazi, nu le vei putea niciodata sterge, oricat efort ai depune.
Pentru ceea ce vezi in aceasta poza, poti sa ne invidiezi, acea legatura va ramane si blogul va continua sa existe ori de cate ori vei incerca tu sa-l distrugi.
Nu te rugam sa ne lasi blogul in pace, nu-ti cerem sa ai coloana vertebrala, daca n-ai avut-o pana acum n-o sa o ai niciodata, iti transmitem doar dispretul nostru.
Dragi colegi, imi cer scuze, dar simteam nevoia sa-i transmit lui Ali ceea ce simteam.
Acum va pup pe toti si va invit sa scrieti cat de mult, sa aflam vesti despre voi.

Va astept cu drag,
Dorin Nonamiralul

Medias – Misterele din Cetatea Luminii

Filmuletul din postarea lui Vasile. Una dintre ultimele …

Cluj Arena, cateva perspective

     

2 fotografii (sau mai multe…) sunt preluate si de Mihai B. pe blogul sau : vedeti aici. Cu aceasta ocazie il felicit…dar il rog sa revina si sa posteze si pe blogul nostru. Pe curand!

Ii invit pe Dorin, Mihai, Costica, Vasile sa scrie… Dorin ,unde esti?!…ne uiti?

Tabloul de absolvire al promotiei 1971-1972

Utilizatori

Va rog, trimiteti-mi (o perioada…) textul si imaginile pe adresele de e-mail mentionate in pagina de contact.

HACKED BY ALI

Bine ati revenit !

I-as transmite prin intermediul blogului “ceva” unui anumit  Ali (ceva legat de Allah…) , dar mi-am zis ca trebuie sa fiu cu mai mult bun simt decat a avut el cand ne-a distrus site-ul/blogul :

“HACKED BY ALI” …scurt !…

Regret (iar!), dar marturisesc ca nu am facut back-up-uri pentru a salva ceva…Doar fotografiile!

O luam de la inceput!…Din nou…

Ianuarie -2139 vizite si 1342 vizitatori unici

Februarie-1155/827 , etc.

Pe curand ,poate cu o nou interfata…