Liceul Stephan Ludwig Roth, Medias

Andreas Graser, fost director al liceului intre anii 1849-1855, este autorul unor lucrari de documentare si sinteza asupra istoriei Mediasului de mare valoare. Istoria lui a constituit un punct de plecare pentru numerosi cercetatori ai istoriei Transilvaniei in general si a mediasului, in special. In 1852, in semn de omagiupentru marele sau inaintas, a publicat lucrarea “St.L.Roth, viata si opera”.

Laurentiu Toppeltin scrie in 1667 cartea “Origines et occasus Transsylvanorum”-autore Laurentio de Medgyes. Cartea contine multe informatii intersante (unele, desigur, mai mult sau mai putin legendare), despre obiceiurile si istoria diferitelor popoare ale Transilvaniei. Afirma ca romanii sunt coloni romani adusi in Dacia de Traian. Reputatul professor Italian Giuliano Bonfante, specialist in lingvistica romantica, dar si in limbi germanice, in limba hitita, rusa, romana, maghiara, islandeza veche s.a., numele Mediasului (Medgyes) I se pare unguresc. Nu afirma acest lucru cu certitudine. Presupune ca Toppeltin cunoaste bine limbile maghiara, saseasca, romana si avea o activitaste culturala la nivel international. Toppeltin se declara dac si prin aceasta este mandru de apartenenta sa la natiunea (natiunea nu avea conotatia moderna, ci definea apartenenta etnica :”cele trei natiuni privilegiate”) saseasca ( a preluat mitul originii dacice a sasilor).

Iorga preia un citat reprodus de Cronica din Medias-Arhiv fur sieb[enburische] Landeskunde III 1858 pag.89 din scrierile stolnicului Constantin cantacuzino despre Laurentiu Toppeltin din medias : “om invatat si destul de imblat, carele nu demult s-au pus a scrie, insa pre scurt, ca face intr-o carticica ce-i zice in latineste “Rasariturile si apusurile ardelenilor” , care carticica a facut-o si a tiparit-o la Lionul de la Franta, la anul de la intruparea cuvantului”.

“Christian Schesaus (1535-1585) s-a nascut la Medias, fiind fiul judelui regal Stephan Schesaus. Urmeaza cursurile scolii gimnaziale din brasov, viitoarea scoala evanghelica honteriana. In 1556 se inscrie la Universitatea din Wittengerg si vine in contact cu noul val al reformistilor germani, care apreciau valorile spirituale ale credinciosilor, nu comertul cu indulgente papale care “absolveau” pe oricine care era dispus si avea posibilitatea sa plateasca sufficient. In 1558, Schesaus se reintoarce in Transilvania si opteaza pentru cariera ecleziastica. Timp de trei ani indeplineste functia de deacon la Cluj, dupa care, din 1561, va indeplini functia de preot la Dupus. Aici scrie cea mai mare parte a operei sale capitale, epopeea “Ruinae Pannonicae”, in care prezinta istoria Transilvaniei intre 1541 si 1571. In 1569 revine la medias si se consacra bisericii evanghelice, devenind prim preot si activitatii literare. Moare rapus de ciuma in 1585, piatra sa funerara fiind prima din stanga altarului bisericii Sf.Margareta, din seria celor opt lespezi expuse aici.

“Ruinae Pannonicae” a fost publicata partial (primele sase canturi) in editie princes la Wittenberg, in anul 1571 (opera integrala este editata in anul 1979, la Budapesta) si valoarea sa literara si documentara a fost apreciata si de principele Stefan bathory. Scrisa in limba Latina sub influenta poeziei lui Vergilius, epopeea reda peisajul politic si social al mijlocului secolocului al XVI-lea, secol in care expansiunea imperiului ottoman si adoptarea religiei protestante de catre sasi au fost reperele istorice ale Transilvaniei. Opera are si meritul de a prezenta originea Latina a poporului roman, apeland la dovezi lingvistice si istorice. In “Ruinae Pannonicae” spune “In mijlocul tinutului dacilor apare orasul Medias” si “numele lui este mai presus decat al altor orase din cauza razboiului lui Gritti si al darului lui Bachus”. Astazi celebritatea orasului a ramas in sarcina vinurilor de Tarnave si a gazului metan.

Schesaus are o activitate literara destul de bogata, scriind si elegii, ode, eseuri religioase, dar, din pacate, multe s-au pierdut. Admirator al primarului contemporan lui, Simon Pellio, Scesaus ii dedica un monument in versuri, in care ii elogiaza calitatile de conducator si de administrator al problemelor orasului natal.

Recunoasterea valorii operei sale a constituit-o comemorarea de catre UNESCO a 400 de ani de la moartea sa.”

“….Aspectul si vieata orasului din aceasta vreme (sec.XVI), le reda in mod admirabil un poet umanist ….Acesta este Christian Schesaus, fiul judelui regesc din Medias, care dupa ce a facut studii teologice la Wurtemberg si s’a intors in tara ca poet incoronat de imparat, a publicat la 1571 patru carti in limba latina, scrise in masura hexametrica. E vorba de epopeea “Ruinele Panoniei” (Ruinae Pannonicae). Contine istorii transilvanene din timpul regelui Ioan al II-lea, precum si luptele dintre domnitorul romanesc Alexandru Lapusneanu si rivalul sau Despot Voda. Cantaretul descrie apoi-nu intotdeauna fara licenta poetica-Ardealul si orasele din Ardeal, printre care si Mediasul. Redau aici in traducere libera un fragment din aceasta epopee putin cunoscuta.”

“Ardeal, numesc locuitorii tara aceasta, adica tara impadurita;

Dela paduri si dela coroana muntilor inalti

Isi poarta numele tara de dincolo de paduri, TRANSILVANIA

Bogata este tara in roade si vite si strugurele se coace,

Iar in inima pamantului sapa adanc mineral fara de frica

Scotand piatra stralucitoare din adancul intunecos.

La fel crengilor de pom desfac steampurile metalul.

Sare mai alba ca zapada se scoate si fier si arama,

Pe care dusmanul barbar le numeste” lana de aur”

Si care stralucesc cu adevaratca podoabele lui Alkinos.

Pesti de balta se cultiva si cirezi grase de animale,

Felurite, pe care vanatorii le vaneaza in intunericul padurii,

Nu fuga disperata, nici sariturile lor nu le pot salva.

Domol se uita cerulin jos la araturicu vreme frumoasa,

Nu trimite inghetul cel mai aspru si-l ineaca prin caldura.

Dar, trei feluri de semintii omensti a asezat Dumnezeu

In micul colt al pamantului, diferiti la vorba si obiceiuri.

Pe zavoiul intins pazeste ciurda de vite ROMANUL

Traieste sub alte legi si-si organizeaza vieata dupa

Alte reguli, de trupul paros i-atarna cojocul mitos.

Nu-i este teama de vantul aspru si nici de frigul iernii,

Traieste din cas si lapte si coace in spuza cenusii

Saracacioasa turta din  mei si-si duce amarnic vieata,

Se bucura cand isi astampara foamea cu slanina cruda.

Orase sunt multe in tara incinse cu brau de zid puternic,

Asemanatoare in stralucire ca palatele minunate din Roma,

SIBIUL, straluceste in frunte, capita tarii, dela Hermann isi

poarta numele.

Sau dela raul Cibin, care-i spala zidurile seculare.

Voiniceste a ridicat odata armele contra Turcilor,

Stramtorat puternic de ocupatie si cu ajutorul lui Huniade-eroul,

A batut in goanna nebuna cetele dusmanului sangeros.

In jurul orasului se intinde ramificatia de tauri si mlastini,

Noua este coroana valurilor si inalte zidurile intarite,

Incat la infatisare si zidire se egaleaza cu Viena din Austria,

Cateva poste departe,-o zi te aduce repede acolo,

Vezi orasul MEDIAS in inima TARII DACILOR.

Prin razboiul lui Gritti, belsugul campiilor si isvoarele lui Bachus,

Intrece toate orasele din tara cu o faima fara seaman.”…

…………………………………………………………………….

George Togan, “MEDIAS, ISTORIE ROMANTATA”, Ed.”DACIA TRAIANA” Bucuresti si Ed. “CRISSERV”, Medias 2008 (CAP.VIII.-VREMURI DE ALTADATA…) 

Intr-un oras a carui prima scoala oraseneasca (scola civitas) este mentionata pentru prima data in anul 1586, este firesc sa existe o viata culturala jalonata, de-a lungul timpului, de nume retinute de istorie.Numerosi tineri isi desavarseau studiile la Viena, Tubingen, Heidelberg, Roma, etc. si reintoarcerea lor la Medias ridica standardul cultural al comunitatii si punea bazele formarii noilor generatii de intelectuali. Desigu, primii pedagogi au fost recrutati din vestul Europei, in modul in care Gabriel Bethlen punea bazele colegiuluidin Alba Iulia in prima jumatate a sec.al XVII-lea. Primii oameni de cultura ai Mediasului au apartinut lumii ecleziastice, dar consolidarea institutiilor de invatamant laice face posibila aparitia in peisajul intelectual si altor categorii de personalitati.

“Iacob Piso, nascut la Medias probabil in 1480 si decedat la Bratislava, in 1527.Piso este revendicat de medieseni datorita originii sale, atasamentului pe care l-a manifestat fata de Transilvania  si lobby-ului pentru promovarea interesului orasului la curtea regala.

Ramas orfan la o varsta frageda, de cresterea si educatia lui se ocupa un unchi instarit, care il va trimite la studii la Viena si Roma. A fost un spirit ales al vremii sale, calitatile  sale umane  si orizontul lui cultural fiind apreciate  in cele mai inalte cercuri. Ajuns la curtea regelui Vladislav al II-lea, este numit succesiv ambasador regal la Vatican, secretar de coroana si, in 1516, devine mentorul spiritual al viitorului rege, Ludovic al II-lea. Ludovic moare in 1526, invins  de Mohamed al II-lea la Mohacs, iar Piso este nevoit sa paraseasca Budapesta si sa se stabileasca la Bratislava, unde va muri curand.

Diplomat si scriitor umanist, Piso a prezentat in peregrinarile sale Transilvania si , inevitabil Mediasul natal, intr-o lumina favorabila. Profitand de trecerea de care se bucura la curtea regala  a Ungariei, a pledat pentru acordarea  statutului de “civitas” pentru medias, desi in 1495 competitia intre satele din imprejurimi era dura sin u toate  atuurile erau de partea mediesenilor. Peste un sfert de secol, elevul sau, Ludovic al II-lea acorda mediasului dreptul de a sigila  cu ceara rosie documentele oficiale.” Nota : Iacob Piso nu s-a reintors niciodata in orasul natal.

Stefan Moldovan (1813-1900), protopop al Mediasului intre anii 1847-1849.

Proclamatia lui Aron Pumnul din 1848 sintetizeaza idealurile si sentimentele pasoptistilor, asumate si de Stefan Moldovan : “ Spuneti ungurilor, secuilor si sasilor ca noi ii iubim ca pe fratii nostril, cu care locuim intr-o tara. Spuneti-le cu cuvinte si aratati-le cu fapta ca noi ii iubim, insa e drept ca ei san e iubeasca sis a corespunda iubirii noastre ce o avem catre ei”.Trimis, in calitate de membru al “Comitetului de Pacificatie”, impreuna cu Roth, la Cetatea de balta, sa asigure bunul mers al satelor cuprinse intre cele doua Tarnave si locuite de romani, sasi si unguri, Stefan Moldovan raspunde de satele cu populatie majoritar romaneasca. Tribunal roman si Ludwig Roth iau pe proprie raspundere o decizie profound democratica si patriotica, in decembrie 1848 : incetarea obligatiilor feudale din fostele commune de iobagi pe care le administrau. Dupa cucerirea Transilvaniei de catre trupele maghiare cnduse de generalul Bem, Roth este executat, iar Stefan Moldovan se refugiaza in Tara Romaneasca.

Pe str.Cardinal Iuliu Hossu nr.7, se afla casa memoriala “Stefan Moldovan”. Stefan Moldovan “raspanditor de cultura”, cum mentioneaza placa comemorativa, a organizat si infiintat numeroase scoli romanesti si a renovat scoala confesionala alaturata bisericii “Inaltarea Domnului”. Stefan Moldovan a fost un carturar cu o profunda constiinta nationala, avand preocupari arheologice si istorice. A detinut o colectie de documente cuprinse intre anii 1096 si 1576, pe care le-a copiat de-a lungul timpului din biblioteca istoricului Iosif Kemeney, referitoare la evenimente petrecute in Transilvania.

Sursa : Stefan Ionescu, “Medias.Monumente medievale”. Tipar Honterus Sibiu.